NASA vrea să ştie mai multe despre secretele Soarelui - GALERIE FOTO

Racheta Atlas V a fost lansată de la baza americană Cape Canaveral din Florida, la ora 15.23 GMT, în condiţii de cer parţial acoperit şi având la dispoziţie o fereastră de lansare de doar o oră.

Primul segment al rachetei a funcţionat aşa cum era prevăzut, timp de 4,3 minute, înainte de a se separa de corpul principal. Motorul celui de-al doilea segment, denumit Centaur, a pornit imediat şi a funcţionat timp de 11 minute, permiţând plasarea sondei SDO pe o orbită specială, denumită "orbită de parcare".

După o oră şi jumătate, motorul de pe Centaur a pornit din nou, timp de câteva minute, pentru a conduce SDO pe o orbită de transfer, înainte de separararea finală de sondă, ce a avut loc la o oră şi 48 de minute după lansare. După această manevră, SDO şi-a deschis antenele solare.

Acest satelit, cu o greutate de 3,2 tone, se va plasa în cursul săptămânilor următoare pe o orbită geosincronizată la altitudinea de 35.880 de kilometri faţă de Terra.

Misiunea, care va dura cinci ani şi a costat 848 de milioane de dolari, va permite transmiterea către Terra a unui flux continuu de date şi de imagini ale Soarelui, fără precedent, echivalând cu 380 de lungmetraje difuzate la fiecare 24 de ore.

SDO va permite şi determinarea duratei următorului ciclu solar - care durează în medie 11 ani -, experţii americani încercând să afle dacă este posibil să prevadă momentul în care violentele vânturi solare, încărcate cu particule de energie înaltă, vor lovi Terra.

Aceste vânturi solare pot perturba funcţionarea sateliţilor, a sistemelor de distribuţie a energiei electrice şi pot fi periculoase pentru astronauţii aflaţi în spaţiu.

Trei instrumente de la bordul SDO vor scruta şi măsura exploziile solare.

Telescopul Astmospheric Imaging Assembly (AIA) va produce imagini de înaltă rezoluţie ale Soarelui şi atmosferei sale.

Dispozitivul Helioseismics and Magnetic Imager (HMI) este capabil să "vadă" în interiorul Soarelui, la fel ca o ecografie, pentru a măsura mişcările plasmei solare care generează câmpuri magnetice.

Aparatul Extreme Ultraviolet Variability Experiment (EVE) va măsura cantitatea de energie emisă de Soare în razele sale ultraviolete extreme, care sunt absorbite şi filtrate de către atmosfera terestră şi nu pot fi măsurate de pe solul planetei noastre.

Aceste instrumente vor permite studierea relaţiilor existente între activitatea magnetică internă a Soarelui şi efectele ei la suprafaţa astrului, dar şi asupra planetei noastre.

Totodată, SDO i-ar putea ajuta pe oamenii de ştiinţă să afle dacă o inactivitate solară îndelungată are ca efect intrarea Terrei într-o perioadă prelungită de răcire, cum a fost, probabil, cazul în perioada 1645-1715. În acea perioadă, au fost observate foarte puţine pete solare.