Nivelul scăzut al oxigenului în sânge la alpinişti, soluţie pentru tratarea bolnavilor

Potrivit AFP, această descoperire ar putea ajuta medicina să revizuiască practicile folosite actualmente pentru tratarea bolnavilor care suferă de o concentraţie scăzută de oxigen în sânge.

Studiul a fost publicat miercuri în revista americană New England Journal of Medicine.

"Observaţiile făcute asupra unor persoane cu o stare bună de sănătate, aflate la altitudini înalte, unde concentraţia de oxigen este foarte scăzută, ne oferă date preţioase asupra schimbărilor fiziologice ce se produc în organismul uman şi posibilitatea de a îmbunătăţi serviciile de terapie intensivă oferite pacienţilor internaţi", a precizat Mike Grocott, profesor în cadrul University College London şi coordonator al testelor efectuate în cadrul expediţiei din Himalaya.

Echipa de medici alpinişti, denumită "The Caudwell Xtreme Everest team", a efectuat testele în momentul în care toţi membrii echipei se aflau spre vârful Everest, la o altitudine de peste 8.000 de metri. Ei au făcut ascensiunea purtând măşti de oxigen, alimentate prin butelii transportate în spate. Înainte de prelevarea probelor de sânge, alpiniştii şi-au scos măştile timp de 20 de minute, pentru ca plămânii să li se obişnuiască cu atmosfera de la 8.000 de metri altitudine, unde oxigenul este extrem de rarefiat.

Analizele efectuate au au demonstrat că nivelul concentraţiei medii a oxigenului în sângele arterial al alpiniştilor era de 3,28 kilo-Pascali (kPa), faţă de concentraţia de 12-14 kPa considerată normală pentru o persoană cu o stare de sănătate bună. Când un pacient are o concentraţie a oxigenului sub limita de 8 kPa, medicii consideră că persoana respectivă se află în stare gravă.

Potrivit autorilor studiului, acumularea fluidelor în plămâni, care are loc la altitudini mari, ar putea fi un factor care contribuie la aceste concentraţii slabe ale oxigenului din sânge.

Grocott consideră totuşi că rezultatele studiului trebuie serios analizate "înainte să poată fi aplicate în secţiile de terapie intensivă" şi speră că vor conduce la îmbunătăţirea tratamentelor oferite pacienţilor suferind de sindromul insuficienţei respiratorii, de fibroza cistică, de emfizem pulmonar sau de şoc infecţios.