O verigă lipsă în evoluţia şerpilor, descoperită cu ajutorul unei tehnici imagistice 3D

Şerpii cu membre sunt verigi cheie în evoluţia acestei specii, pentru că au o morfologie intermediară, a explicat Alexandra Houssaye, de la Centrul de cercetări asupra paleodiversităţii şi paleomediilor de la Muzeul Naţional de Istorie naturală din Paris.

În urma analizei printr-o tehnică imagistică în 3D s-a descoperit că arhitectura internă a oaselor membrelor acestor fosile este similară celei unei şopârle terestre moderne, a indicat muzeul într-un comunicat.

Pentru a înţelege modul în care şerpii şi-au pierdut treptat labele în timpul evoluţiei, cercetătorii au utilizat analiza prin raze X de înaltă energie pentru a obţine imagini ale structurii osoase a fosilei aparţinând speciei Eupodophis descouensi, veche de 95 de milioane de ani.

Cercetătorii cunosc în prezent şase specii de şerpi "care nu aveau labe anterioare, ci doar două posterioare", a precizat Houssaye. Dar nu mai există decât trei exemplare fosile din aceste specii, printre care cea de Eupodophis descouensi, descoperită în Liban în urmă cu zece ani.

Lungă de aproximativ 50 de centimetri, fosila lasă să se vadă un membru posterior lung de 2 centimetri.

Cercetătorii doreau să afle cum a regresat acest membru, devenind din ce în ce mai scurt, în procesul evoluţiei.

Imaginile de înaltă definiţie au permis descoperirea în detaliu a structurii osoase a unei a doua labe îngropate în roca unde a fost descoperită fosila. Din această labă rămăsese doar un fragment din încheietură, cu patru oase. Iar acest şarpe îşi pierduse deja membrele anterioare, a spus Houssaye.

Imaginile în 3D au arătat că membrele posterioare ale acestei specii nu mai erau dotate cu labe şi degete.

Tehnica imagistică la care au apelat cercetătorii este special dezvoltată pentru studierea mostrelor plate alungite - laminografia prin sincrotron (accelerator de particule).

Fosila, întoarsă la 360°, a fost expusă razelor X de înaltă energie ale sincrotronului, pentru a obţine detalii de câţiva microni. Tehnica nu afectează deloc mostrele, a spus Paul Tafforeau, de la European Synchrotron Radiation Facility (ESRF) din Grenoble (Franţa).

El este coautor al studiului care descrie descoperirea şi care a fost publicat în The Journal of Vertebrate Paleontology.