Oamenii de ştiinţă au reactivat un virus „zombie” după ce a stat îngheţat timp de 48.500 de ani

O pandemie declanşată de un virus preistoric sună ca scenariul unui film SF, dar oamenii de ştiinţă avertizează că riscul, deşi este scăzut, este subapreciat. 

De exemplu, deşeurile chimice şi radioactive din timpul Războiului Rece încă pot dăuna vieţii sălbatice şi ecosistemelor după dezgheţ. 

Kimberley Miner, un cercetător în climă, se declară îngrijorat de starea permafrostului care acoperă o cincime din emisfera nordică, sprijinind tudra arctică şi taigaua din Alaska, Canada şi Rusia timp de milenii.

Serveşte ca un fel de capsulă a timpului, păstrând  pe lângă viruşii antici şi rămăşiţele mumificate ale unui număr de animale dispărute pe care oamenii de ştiinţă le-au putut dezgropa şi le-au studiat în ultimii ani, de la mamuţi lânoşi la  doi pui de leu de peşteră şi un rinocer lânos. 

Motivul pentru care permafrostul este un mediu bun de stocare a rămăşiţelor preistorice nu este doar pentru că este rece; este un mediu fără oxigen în care lumina nu pătrunde. Dar temperaturile arctice cresc de patru ori mai repede, slăbind stratul superior de permafrost din regiune.

Pentru a înţelege mai bine riscurile prezentate de virusurile îngheţate, Jean-Michel Claverie, profesor emerit de medicină şi genomică la Şcoala de Medicină a Universităţii Aix-Marseille din Marsilia, Franţa, a testat mostre de pământ prelevate din permafrostul siberian pentru a vedea dacă există viruşi care încă sunt infecţioşi. 

El caută ceea ce descrie drept „virusuri zombie”. 

În 2012, o echipă de oameni de ştiinţă ruşi a reînviat o floare sălbatică din seminţe vechi de 30.000 de ani, găsite în vizuina unei veveriţe. De atunci, oamenii de ştiinţă au readus la viaţă microorganisme antice cu succes. 

În 2014, o echipă a activat un virus izolat din permafrost, făcându-l infecţios pentru prima dată în 30.000 de ani, capabil să infecteze doar amiba. 

Claverie a repetat isprava în 2015, izolând un alt tip de virus, iar pe 18 februarie 2023, în jurnalul Viruses,  Claverie a raportat cum echipa sa a izolat mai multe tulpini de viruşi antici din mai multe mostre de permafrost prelevate din şapte locuri diferite din Siberia şi au arătat că fiecare ar putea infecta celulele de amibă. 

O probă din plămânul unei femei  al cărui cadavru a fost exhumat  în 1997 din permafros, într-un sat din Peninsula Seward din Alaska, conţinea material genomic din tulpina de gripă responsabilă de pandemia din 1918. În 2012, oamenii de ştiinţă au confirmat că rămăşiţele mumificate de 300 de ani ale unei femei îngropate în Siberia conţineau semnăturile genetice ale virusului care provoacă variola.

Oamenii de ştiinţă nu ştiu cât timp aceşti viruşi ar putea rămâne infecţioşi odată expuşi la condiţiile actuale sau cât de probabil ar fi virusul să întâlnească o gazdă potrivită, potrivit CNN. 

„Riscul ca o pandemie să fie provocată de un virus preistoric creşte în contextul încălzirii globale”, a spus Claverie, „ iar dezgheţarea permafrostului va continua să se accelereze şi mai mulţi oameni vor popula Arctica în urma proiectelor industriale”.