Omul are un creier mai mare şi un penis fără ţepi în urma pierderii unor secvenţe de ADN

Astfel de transformări ar putea, potrivit cercetătorilor, să fi favorizat formarea cuplurilor monogame şi apariţia structurilor sociale complexe care au permis creşterea fragililor bebeluşi umani.

Gill Bejerano, de la Facultatea de medicină din cadrul Universităţii Stanford din Statele Unite, a încercat să descrie felul în care omul a dobândit de-a lungul evoluţiei sale caracteristici specifice rasei umane, prin pierderea anumitor secvenţe de ADN care controlează exprimarea unor gene.

"Morfologia simplificată a penisului" la om a favorizat "strategiile monogame de reproducere la primate", au explicat autorii studiului.

Absenţa de pe glandul penian a excrescenţelor pe bază de keratină care se găsesc la multe alte mamifere reduce sensibilitatea tactilă a penisului şi poate conduce la o durată mai mare a actului sexual la oameni, în comparaţie cu alte specii.

Secvenţa de ADN ce a fost pierdută de om joacă totodată un rol important în dezvoltarea perişorilor senzoriali (perişorii din vestibulii nazali, mustăţile) prezenţi la numeroase mamifere.

O altă secvenţă ADN dispărută la oameni se afla în proximitatea unei gene (numită supresor de tumori) care împiedică creşterea neuronilor într-o regiune specifică din creier. Această genă nu se mai poate exprima (nu mai poate produce molecula prevăzută), iar acest fapt a contribuit la dezvoltarea unui creier mai mare la oameni.

"În loc să căutăm diferenţe specifice între specii, în anumite gene specifice şi în regiuni ale genomului care există la oameni, noi ne-am pus următoarea întrebare: există elemente genetice funcţionale conservate la cimpanzei, dar care lipsesc cu desăvârşire la om?", a declarat Gill Bejerano.

Echipa sa a identificat 510 secvenţe de ADN absente la om, dar conservate la cimpanzei şi alte specii. Este vorba esenţial de ADN denumit "non-codant" (ADN intergenic) - care nu furnizează un program de sinteză a unei proteine. Acest ADN pierdut controla în trecut modul în care se manifestau genele apropiate implicate în semnalele hormonale sau în funcţiile creierului.

Pierderea unor mici secvenţe regulatoare, nu a genelor pe care acestea le controlau, poate antrena modificări mai subtile.

"Cele mai multe, dar nu toate, dintre aceste regiuni sunt absente şi din genomul omului de Neanderthal, ceea ce indică faptul că aceste ştergeri (supresii de ADN) s-au produs în urmă cu mai mult de 500.000 de ani", a declarat David Kingsley, coautor al studiului.