Pacienţii suferind de SIDA se confruntă cu noi provocări - îmbătrânirea şi bolile asociate

Să poţi să îmbătrâneşti având SIDA a fost un lucru care nu era posibil pentru o întreagă generaţie, infectată în anii 1980 şi 1990; SIDA aproape că l-a ucis pe Lou Grosso, în urmă cu 30 de ani. Însă acest american nu era pregătit pentru cel mai recent diagnostic ce i-a fost pus de medicul său: el suferă acum de probleme cardiace. La vârsta de 57 de ani, Lou suferă, totodată, de dureri la nivelul articulaţiilor şi de pierderi de memorie. Însă, dintre cele 14 pilule pe care trebuie să le ia în fiecare zi, doar trei vizează aspectul seropozitiv.

"Le spun mereu medicilor mei: vă faceţi griji pentru HIV, dar eu voi muri de o criză cardiacă", a declarat Lou Grosso. "Mă tracasează puţin ideea asta, pentru că am o viaţă agreabilă şi nu vreau să mor doar pentru că organismul meu are impresia că are 80 de ani", a adăugat Lou.

În timp ce atenţia generală - şi fondurile alocate - s-au îndreptat în ultimii ani către ravagiile făcute de această epidemie în Africa, specialiştii sunt preocupaţi de o nouă "criză" declanşată de HIV.

De 15 ani, de când au apărut antiretroviralele şi triterapia, o primă generaţie de pacienţi diagnosticaţi cu această maladie a reuşit să supravieţuiască şi să îmbătrânească. Complicaţiile în materie de sănătate sunt însă inedite, la fel ca efectele pe plan psihologic declanşate pe termen lung de această boală şi problemele financiare cu care ei nu credeau că vor avea timpul să se confrunte.

Lui Lou Grosso, care a programat primele computere personale pentru publicul larg în anii '80, nu-i vine să creadă nici acum că a supravieţuit suficient de mult timp pentru a învăţa să creeze site-uri pe internet. Însă el se teme că spiritul lui va fi mai puţin alert, din cauza pierderilor de memorie cu care se confruntă.

Un studiu recent a reliefat faptul că 52% dintre americanii seropozitivi suferă de tulburări cognitive. Acest procent este de 10% în cazul pacienţilor seronegativi.

Pacienţii infectaţi cu HIV în vârstă de 55 de ani prezintă de trei ori mai multe riscuri de a suferi de o maladie cronică, precum osteoporoza, diabetul şi cancerul, comparativ cu pacienţii seronegativi în vârstă de 70 de ani, potrivit unui studiu realizat de American Academy of HIV Medicine.

În primii ani ai epidemiei, pacienţii mureau la vârste foarte tinere în serviciul medicului Brad Hare de la General Hospital din San Francisco, unde este tratat Lou Grosso. În prezent, peste un sfert dintre pacienţii infectaţi au peste 50 de ani, potrivit Centers for Disease Control and Prevention (CDC), iar vârsta medie a celor 3.000 de pacienţi monitorizaţi de serviciul doctorului Hare este de 47 de ani.

"Pacienţii spun că asta îi epuizează: luptăm contra HIV timp de 30 de ani, reuşim să stăpânim virusul, însă apare o nouă cascadă de probleme medicale", a explicat acest medic.

Savanţii încearcă să determine acum provenienţa acestor noi probleme medicale, pentru a stabili dacă ele sunt asociate cu maladia în sine, cu medicamentele administrate sau dacă nu cumva sunt "semnale" naturale, cauzate de înaintarea în vârstă.

Însă lupta persoanelor care îmbătrânesc având SIDA nu se opreşte la complicaţiile de ordin pur medical. Medicii sunt îngrijoraţi şi pentru pacienţi precum Vicky Davidson, care, afectată din cauza unei ierni lungi de singurătate, a sfârşit, la vârsta de 64 de ani, prin a renunţa la tratamentul ei anti-HIV.

Infectată în 1986 cu ocazia unei transfuzii de sânge, ea a suportat două operaţii chirurgicale la şold, la vârsta de 50 de ani, şi suferă acum de oboseală cronică. Însă aspectul care o demoralizează cel mai mult este izolarea ei socială.

"Nu vreau ca oamenii să creadă că sunt o plângăcioasă, aşa că mă prefac că boala mea nu înseamnă mare lucru. Însă, în momentele mele de singurătate, îmi doresc să fi avut un companion", a declarat ea.

Chestiunea financiară este la fel de crucială pentru aceia care nu sperau să ajungă să îmbătrânească. Astfel, Homer Hobi, în vârstă de 65 de ani, şi-a reluat recent un loc de muncă mai vechi, într-o agenţie imobiliară. În anii 1990, el şi-a lăsat casa, propria firmă şi o bună parte din economii fostei soţii, în ciuda protestelor avocatului care l-a apărat în timpul divorţului.

"Nici măcar un singur medic dintre toţi aceia cu care am vorbit în acea vreme nu credea că eu voi mai fi încă în viaţă 10 ani mai târziu", a declarat Homer Hobi.