Persoanele care se rătăcesc merg cu adevărat în cerc

Oamenii de ştiinţă de la Max Planck Institute for Biological Cybernetics din Turbingen, Germania, au prezentat primele dovezi ale faptului că persoanele care se rătăcesc ajung să meargă, în cele din urmă, în cerc, atunci când se află pe un teren necunoscut.

Cercetătorii au examinat traiectoriile persoanelor care s-au plimbat timp de mai multe ore în deşertul Sahara, în Tunisia, şi în pădurea Bienwald din Germania.

Cercetătorii Jan Souman şi Marc Ernst, autorii acestui studiu, au folosit un GPS (Global Positioning System) pentru monitorizarea direcţiilor în care au mers voluntarii.

Rezultatele arată că voluntarii au putut să meargă în linie dreaptă doar atunci când Soarele sau Luna erau vizibile. Imediat ce Soarele dispărea în spatele norilor, voluntarii începeau să meargă în cerc, fără să realizeze această schimbare de direcţie.

Jan Souman a crezut că una dintre posibilele explicaţii ale mersului în cerc este că faptul că cei mai mulţi dintre oameni au un picior mai lung sau mai puternic decât celălalt, iar acest detaliu conduce la o deviere constantă a direcţiei de mers.

Pentru a testa această teorie, cercetătorii le-au cerut voluntarilor să meargă în linie dreaptă, fiind legaţi la ochi. "Cei mai mulţi dintre participanţii la acest studiu au mers în cerc, uneori în cercuri cu rază extrem de mică", a declarat Jan Souman.

Aceste cercuri au fost făcute rareori într-o anumită direcţie, aceeaşi persoană mişcându-se uneori spre stânga, alteori spre dreapta.

"Din acest motiv, considerăm că mersul în cerc nu este o consecinţă a diferenţelor de lungime sau de forţă dintre cele două picioare, ci mai degrabă a unei nesiguranţe tot mai mari în ceea ce priveşte linia dreaptă. Micile erori de percepţie îi fac pe oameni să se îndepărteze de la linia dreaptă", a explicat acelaşi cercetător.