Pielea europenilor a devenit albă abia în urmă cu 5.500 de ani

Oamenii de ştiinţă cred că o schimbare bruscă în dieta populaţiilor europene, care s-au transformat din vânători-culegători în fermieri, a determinat şi o modificare "dramatică" a culorii pielii lor, din cauza carenţei de vitamina D.

Alimentele obţinute în ferme sunt sărace în vitamina D, însă oamenii cu pielea deschisă pot să sintetizeze această vitamină prin expunerea la razele ultraviolete. În schimb, pielea de culoare închisă este mult mai puţin eficientă în sintetizarea vitaminei D.

Cercetătorii de la Universitatea din Oslo consideră că această schimbare a dietei a condus la o modificare a culorii pielii strămoşilor europenilor, aceasta devenind mai deschisă tocmai pentru a depăşi problema carentei de vitamina D.

Legătura dintre culoarea pielii şi vitamina D sintetizată cu ajutorul soarelui a fost sugerată de o serie de studii anterioare. Cercetătorii au afirmat în trecut că pielea strămoşilor europeni s-a deschis treptat la culoare pentru sintetiza cantităţi mai mari de vitamina D, pe măsură ce populaţiile migrau tot mai la nord de ecuator, în regiuni cu mai puţină lumină solară.

În special populaţiile scandinave, a căror piele este cea mai deschisă la culoare, au evoluat din acest punct de vedere pentru a creşte la maximum cantitatea de vitamina D ce poate fi sintetizată de organism.

Dacă această teorie este corectă înseamnă că înainte de această dată istorică locuitorii din zonele actualei Scandinavii şi Marii Britanii aveau pielea de culoare închisă.

"În regiunea Angliei, în urmă cu 5.500 – 5.200 de ani, obiceiurile alimentare s-au schimbat rapid şi oamenii nu s-au mai hrănit aproape în exclusivitate cu peşte, iar acest detaliu a dus la apariţia unei nuanţe mai deschise a pielii", a explicat Johan Moan, de la Institute of Physics din Oslo.

Autorii studiului, scris în colaborare cu Richard Setlow, un biofizician de la Brookhaven National Laboratory din New York, au explicat: "Clima mai rece şi altitudinile înalte au impus rapid nevoia de deschidere a culorii pielii. Alimentele obţinute din agricultură reprezentau o sursă insuficientă de vitamina D, iar radiaţiile solare aveau un nivel prea mic pentru a putea determina producerea unei cantităţi suficiente de vitamina D în pielea de culoare închisă".

Copiii cu pielea deschisă pot să îşi sintetizeze necesarul zilnic de vitamina D după o expunere la soare de doar 10-20 de minute.

În schimb, copiii de culoare, din cauza pigmenţilor din pielea lor care îi protejează împotriva radiaţiilor solare, au nevoie de o perioadă de timp de patru ori mai mare pentru a sintetiza suficientă vitamina D.

Laptele şi alte câteva produse alimentare, precum grăsimea de peşte, conţin mari cantităţi de vitamina D, însă cei mai mulţi dintre oameni asimilează prea puţin această vitamină prin dieta alimentară.

Carenţa vitaminei D în organism a fost asociată cu apariţia cancerului, a maladiilor osoase, a diabetului de tipul I şi a sclerozei în plăci.

Un studiu american recent susţine că aproape jumătate dintre femeile afro-americane suferă, la naştere, de lipsa vitaminei D în organism.