Primele fascicule de protoni s-au ciocnit în interiorul LHC

Ciocnirea fasciculelor de protoni din interiorul LHC a fost descrisă drept "o realizare extraordinară" de echipa care lucrează la experiment.

Coliziunile de energie joasă au avut loc după ce cercetătorii au pus în mişcare, simultan, luni dimineaţă, două fascicule de protoni în interiorul tunelului de 27 de kilometri al LHC.

LHC are misiunea de a facilita coliziunea de fascicule de protoni în interiorul său, în cadrul unui experiment care vizează să arunce o rază de lumină asupra modului în care a luat naştere Universul.

Operat de Centrul European pentru Cercetare Nucleară (CERN), LHC este cel mai mare accelerator de particule din lume şi va crea condiţii similare momentelor de după Big Bang.

Cercetătorii vor încerca să identifice, în cadrul experimentului, bosonul Higgs, o particulă sub-atomică, instabilă, numită şi "a lui Dumnezeu", crucială pentru înţelegerea fizicii actuale, pe care mulţi au studiat-o fără să o fi văzut vreodată. De asemenea, specialiştii vor să studieze supersimetria, un concept care permite explicarea uneia dintre cele mai bizare descoperiri din ultimii ani, aceea că materia vizibilă nu reprezintă decât 4% din Univers. Materia neagră (23%) şi energia neagră (73%) împart restul. Cercetătorii de la CERN vor, de asemenea, să studieze misterele materiei şi anti-materiei.

Cercetătorii, încântaţi de progresele făcute în câteva zile

Cercetătorii care lucrează la accelerator au declarat că sunt încântaţi de progresele rapide făcute de la repornirea LHC, care a avut loc vineri.

"Este o realizare extraordinară că am ajuns aşa de departe în aşa de puţin timp", a declarat Rolf Heuer, directorul CERN. "Trebuie să ne păstrăm un simţ al perspectivei, sunt încă multe de făcut înainte de a începe programul de fizică al LHC", a adăugat el.

Aflat într-un tunel de 27 de kilometri, la 100 de metri adâncime sub graniţa franco-elveţiană, LHC foloseşte circa 1.200 de magneţi superconductori pentru a dirija razele de protoni şi pentru a le face să circule în interiorul tunelului cu viteza luminii. În plus, în anumite regiuni ale tunelului, razele de protoni intră în coliziune cu energii enorme.

În locurile în care au loc ciocnirile se află aparatură specială care măsoară interacţiunea razelor de protoni pentru a descoperi informaţii care ar putea impinge mai departe frontierele cunoaşterii.

Cei patru detectori principali din cadrul LHC sunt Atlas, Compact Muon Solenoid (CMS), Alice şi LHCb. Atlas şi CMS sunt detectori multifuncţionali, în timp ce Alice şi LHCb sunt proiectaţi pentru cercetări ştiinţifice specifice.

Prima coliziune a avut loc luni

James Gillies, directorul de comunicare al CERN, a declarat că prima coliziune a avut loc chiar înaintea unei conferinţe de presă organizate, luni, pentru discutarea progreselor făcute după repornirea acceleratorului.

"Nu am avut, la momentul respectiv, timp de analiză. Am aşteptat până ce toţi cei patru detectori au colectat suficiente date privind coliziunile", a declarat acesta pentru BBC News.

Detectorul Atlas a fost primul care a înregistrat coliziunea, în jurul orei 13.22 GMT, însă CMS nu a recepţionat-o imediat. Pe de altă parte, Alice şi LHCb au primit date care indicau existenţa unei coliziuni după ora 16.00 GMT.

În urma acestor înregistrări, operatorii au reglat razele pentru a genera coliziuni în apropierea detectorului CMS. De data aceasta au fost înregistrate şi primele ciocniri, în jurul orei 18.20 GMT.

"Aceasta este o veste extraordinară, începutul unei ere fantastice în fizică şi oferă speranţe pentru noi descoperiri după 20 de ani de muncă ai comunităţii internaţionale", a spus Fabiola Gianotti, purtător de cuvânt al echipei de cercetare Atlas.

Inginerii au repornit LHC vineri, la 14 luni după producerea a două pene succesive, la câteva zile de la inaugurarea oficială a acestuia, pe 10 septembrie 2008. Prima pană a avut loc la 48 de ore după lansarea acceleratorului, în timp ce cea de-a doua, foarte gravă, a provocat distrugerea a 53 de magneţi, care au necesitat reparare sau înlocuire.

Celebrul dispozitiv ştiinţific a fost oprit pe 19 septembrie 2008.

În perioada în care LHC a fost reparat, noi sisteme de securitate au fost instalate de-a lungul acestui cilindru de 27 de kilometri.

Construirea LHC a necesitat peste 12 ani , mobilizând peste 7.000 de fizicieni şi investiţii de circa 3,76 miliarde de euro.