Primele momente de după Big-Bang, recreate de acceleratorul de particule LHC - VIDEO

CERN a repornit la sfârşitul anului 2009 acceleratorul LHC, care are scopul de a recrea condiţiile prezente în Univers imediat după Big Bang.

Începând de joi, 4 noiembrie, şi până pe 6 decembrie, "o nouă fază de exploatare a LHC va începe, în timpul căreia ionii de plumb (atomi de plumb debarasaţi de electronii lor) vor fi acceleraţi şi vor intra în coliziune, pentru prima oară, în dispozitivul nostru", se afirmă într-un comunicat emis de CERN.

Această trecere către exploatarea cu ioni de plumb deschide, în opinia organizatorilor, "perspective complet noi (...) de studiere a materiei care exista în primele clipe după naşterea Universului".

Pentru a reuşi acest lucru, oamenii de ştiinţă vor produce o serie de coliziuni între ionii de plumb, în interiorul tunelului circular al LHC, cu o lungime de 27 de kilometri, situat la o adâncime de 100 de metri sub nivelul solului, de o parte şi de alta a frontierei franco-elveţiene.

Cercetătorii speră să creeze astfel "un sistem cu o temperatură foarte înaltă, de câteva mii de miliarde de grade, aşa cum s-a produs la câteva milionimi de secundă după Big Bang", a declarat pentru AFP unul dintre fizicienii responsabili cu acest proiect, Federico Antinori.

"La acea temperatură, credem că particulele "quarc" - de obicei închise în interiorul protonilor şi neutronilor - sunt libere, creând o materie specială alcătuită din quarcuri, denumită «plasma quarc-gluon», care a existat încă din primele clipe după apariţia Universului", a explicat acelaşi fizician.

Primele fascicule cu ioni de plumb au fost lansate joi, 4 noiembrie. Ele vor atinge puterea de 2,76 TeV şi o viteză egală cu viteza luminii, în opinia lui Federico Antinori, care consideră că primele coliziuni au avut loc în weekendul trecut.

Video Stirileprotv.ro

LHC, considerat cel mai precis instrument fizic creat de om, al cărui cost de producţie s-a ridicat la suma de 3,8 miliarde de euro, îşi va relua experimentele ştiinţifice cu protoni în februarie 2011.

Aflat într-un tunel de 27 de kilometri, la 100 de metri adâncime sub graniţa franco-elveţiană, LHC foloseşte circa 1.200 de magneţi superconductori pentru a dirija razele de protoni şi pentru a le face să circule în interiorul tunelului cu viteza luminii. În plus, în anumite regiuni ale tunelului, razele de protoni intră în coliziune cu energii enorme.

În zonele în care au loc ciocnirile se află aparatură specială care măsoară interacţiunea razelor de protoni pentru a descoperi informaţii care ar putea impinge mai departe frontierele cunoaşterii.

Cei patru detectori principali din cadrul LHC sunt Atlas, Compact Muon Solenoid (CMS), Alice şi LHCb. Atlas şi CMS sunt detectori multifuncţionali, în timp ce Alice şi LHCb sunt proiectaţi pentru cercetări ştiinţifice specifice.

Inginerii au repornit LHC pe 20 noiembrie 2009, la 14 luni după producerea a două pene succesive, la câteva zile de la inaugurarea oficială a acestuia, pe 10 septembrie 2008. Prima pană a avut loc la 48 de ore după lansarea acceleratorului, în timp ce cea de-a doua, foarte gravă, a provocat distrugerea a 53 de magneţi, care au necesitat reparare sau înlocuire.

Celebrul dispozitiv ştiinţific a fost oprit pe 19 septembrie 2008.

În perioada în care LHC a fost reparat, noi sisteme de securitate au fost instalate de-a lungul acestui cilindru.

În 2010, CERN şi-a impus ca obiectiv creşterea energiei fasciculelor de protoni, pregătind o coliziune la energia de 7 TeV (3,5 TeV pentru fiecare fascicul), această valoare reprezentând de trei ori şi jumătate puterea maximă a acceleratorului deţinut de institutul american FERMILAB. La sfârşitul lui 2011, LHC urmează să fie din nou închis pentru 8-10 luni, pentru a fi pregătit să funcţioneze la capacitatea lui maximă de 14 TeV.

Construirea LHC a necesitat peste 12 ani , mobilizând peste 7.000 de fizicieni şi investiţii de circa 3,76 miliarde de euro.