Purtăm ADN de la verişorii noştri dispăruţi. Mulţi oameni moderni au imunitate scăzută la COVID-19 din cauza că strămoşii noştri s-au cuplat cu neanderthalienii şi denisovanii

Aceşti verişori umani preistoric, neandertalienii şi  denisovanii, au trăit alături de strămoşii noştri timpurii Homo sapiens.

Ei s-au amestecat şi au avut copii. Aşa că o parte din ei nu a dispărut niciodată. Ei trăiesc în genele noastre. Şi ştiinţa începe să dezvăluie cât de mult ne modelează.

,,Acum purtăm moştenirile genetice şi învăţăm ce înseamnă asta pentru corpurile şi sănătatea noastră”, a spus Mary Prendergast, un arheolog de la Universitatea Rice.

Rabla pentru sobe: Statul finanțează 70% din costurile instalării unei sobe noi

12:20

Reacții după oprirea ajutorului SUA pentru Ucraina: Trump a deschis larg ușa pentru Putin

12:16

În ultimele câteva luni, cercetătorii au dat vina pe ADN-ul neandertalian pentru că mulţi oameni au afecţiuni şi defecte, de la  forma nasului la alte trăsături considerate neatractive. 

Ei au introdus chiar o genă ADN de neandertalieni şi denisovani în şoareci pentru a investiga efectele sale asupra noilor născuţi şi au descoperit că s-au născut cu capete mai mari şi cu coaste suplimentare.

Dr. Hugo Zeberg de la Institutul Karolinska din Suedia a spus că noile tehnologii, cercetările şi colaborările îi ajută pe oamenii de ştiinţă să înceapă să răspundă la întrebările de bază, precum ,,Cine suntem? De unde am venit?”

Şi răspunsurile indică o realitate profundă:  Avem mult mai multe în comun cu verişorii noştri dispăruţi decât am crezut vreodată.

Până de curând, moştenirea genetică de la alte specii era invizibilă, deoarece oamenii de ştiinţă erau limitaţi la ceea ce puteau extrage din forma şi dimensiunea oaselor. Dar a existat un flux constant de descoperiri din ADN-ul antic, un domeniu de studiu iniţiat de laureatul Premiului Nobel Svante Paabo, care a reconstituit pentru prima dată un genom neandertalian.

Progresele în găsirea şi interpretarea ADN-ului antic le-au permis să vadă  schimbările genetice în timp pentru ca speciile respective să se adapteze  mai bine la mediu. 

Cercetările arată că unele populaţii africane nu au aproape niciun ADN neandertalian, în timp ce populaţiile europene sau asiatice au 1% până la 2%.

ADN-ul denisovan este greu de detectat în majoritatea părţilor lumii, dar reprezintă 4% până la 6% din ADN-ul oamenilor din Melanezia, care se întinde de la Noua Guinee până la Insulele Fiji, potrivit El Pais. 

Deşi au trăit doar 100.000 de neandertalieni,,,jumătate din genomul neandertalian este încă în jur, printre oamenii moderni”, a spus Zeberg, care colaborează îndeaproape cu Paabo.

ADN-ul neandertalian a fost legat de boli autoimune, cum ar fi boala Graves şi artrita reumatoidă.

Când Homo sapiens a ieşit din Africa, nu avea imunitate la bolile din Europa şi Asia, dar neandertalienii şi denisovanii care trăiau deja de zeci de mii de ani erau rezistenţi. 

,,Prin încrucişarea cu ei, am obţinut o soluţie rapidă pentru sistemele noastre imunitare, ceea ce a fost o veste bună acum 50.000 de ani”, a spus Chris Stringer, un cercetător al evoluţiei umane de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra.

,,Pentru unii oameni, sistemele  imunitare sunt hipersensibile şi uneori se întorc împotriva lor”, explică cercetătorul cauza pentru care mulţi oameni aparent sănătoşi din emisfera nordică au murit inexplicabil de la COVID-19.

În mod similar, un gen asociat cu coagularea sângelui considerat a fi transmis de neandertalieni în Eurasia ar fi putut fi util în ,,lumea dură şi agitată a Pleistocenului”.