Resursele abundente ale Sistemului Solar - aur, fier, heliu-3, apă, hidrogen şi metan

Mercur şi Venus nu vor putea fi explorate şi colonizate pentru că au temperaturi extrem de crescute. Temperatura maximă pe Mercur este de 430 grade Celsius, iar pe Venus este de 475 grade Celsius. Sunt temperaturi la care oricare obiect metalic se topeşte. 

Pe de altă parte, omenirea poate explora şi coloniza Luna şi Marte. 

Luna are potenţial de a oferi energie solară dacă se vor construi panouri solare. Mai poate fi un furnizor de oxigen şi apă din gheaţa lunară, apoi de magneziu, aluminiu, titan, hidrogen, siliciu şi metale din abundenţă, dar mai ales, Heliu-3, care este ideal pentru fuziune nucleară.

Marte este bogat în fier, titan, nichel, aluminiu, sulf, clor şi calciu, iar dioxidul de siliciu este un ingredient de bază pentru sticlă.

Există, de asemenea, resurse minerale abundente, inclusiv fier, titan, crom, nichel, aluminiu, sulf, clor şi calciu.

Dioxidul de siliciu este cel mai comun material de pe Marte, conform măsurătorilor efectuate de sondele spaţiale Viking, şi este, de asemenea, un ingredient de bază al sticlei.

Cine va coloniza Marte, va putea fonda cea mai mare industrie de metale. Planeta roşie, care poartă numele zeului războiului, este o planetă a metalelor, numai ideală pentru a dezvolta componente importante pentru roboţi, arme, rachete şi automobile.

Există indicii că Marte ar mai avea zăcăminte de litiu, cobalt, nichel, cupru, zinc, niobiu, molibden, lantan, europiu, wolfram,, dar chiar şi de aur, provenit de la supernovele declanşate în vechime. Dacă Terra are aur, cu siguranţă şi Marte este abundent cu acest metal.

Mineralele care pot fi găsite în asteroizi sunt: ​​fier, nichel, iridiu, paladiu, platină, aur şi magneziu, pentru a numi câteva. Cu toate acestea, metalul nu este singurul lucru care ar fi extras din asteroizi. Există un anumit interes pentru exploatarea apei, care se găseşte în formă îngheţată. 

Compoziţia lui Jupiter este similară cu cea a Soarelui - în principal este alcătuit din 71% hidrogen, 24% heliu şi 5% alte elemente.Adânc în atmosferă, presiunea şi temperatura cresc, comprimând hidrogenul gazos într-o formă lichidă. Acest lucru îi dă lui Jupiter cel mai mare ocean din sistemul solar, un ocean format din hidrogen în loc de apă.

În privinţa sateliţilor săi naturali, Europa ar putea avea un ocean subteran de apă în stare lichidă, la fel şi Ganimede şi Callisto. Io este bogat în sulfur datorită activităţii sale vulcanice. 

Saturn este compus din aproximativ 75% hidrogen şi 25% heliu cu urme de metan şi apă. Pe Titan se pot găsi hidrocarburi, dar şi lacuri de metan şi etan. 

Uranus este alcătuit dintr-un fluid dens şi fierbinte din elemente „îngheţate” – apă, metan şi amoniac. 

Neptun este un gigant de gheaţă, iar cea mai mare parte a masei sale este un fluid fierbinte, dens, alcătuit tot din apă, metan şi amoniac. 

Este puţin probabil ca oamenii să colonizeze corpurile cereşti dincolo de centura de asteroizi din cauza temperaturilor scăzute, dar şi din cauza radiaţiilor emise de planetele gigantice din gaz, deci ar putea fi sarcina roboţilor să practice mineritul. 

Costurile transportării materialelor ar putea fi astronomice, iar tehnologia actuală a rachetelor spaţiale şi a echipamentelor astronauţilor nu permit momentan colonizarea corpurilor cosmice dincolo de centura de asteroizi. 

Ar putea dura secole colonizarea Lunii şi a planetei Marte şi încă câteva milenii până când roboţii spaţiali ar putea să extragă gaze de pe Jupiter. 

Peste zeci de mii de ani, probabil că civilizaţia umană, într-o formă sau alta, având la dispoziţie toate aceste resurse (de la combustibilul planetelor gigantice gazoase la metalele corpurilor cosmice telurice), va putea construi rachete spaţiale mai puternice şi mai rapide şi oamenii, vor putea în final, să părăsească Sistemul Solar pentru a explora şi coloniza planetele altor sisteme solare în următoarele milioane de ani.