Rinichi obţinuţi în laborator au generat rezultate promiţătoare în testele pe animale

Atunci când au fost transplantaţi în organismele unor şoareci şi porci, rinichii creaţi în laborator au funcţionat în mod corect, producând urină, la fel ca organele naturale pe care le-au înlocuit.

Eliminarea urinei din organism a reprezentat una dintre problemele majore cu care s-au confruntat "prototipurile" precedente, care s-au umflat sub presiunea lichidului acumulat şi apoi s-au blocat.

Cercetătorii japonezi au remediat această problemă, "cultivând" în laborator un tip special de rinichi care beneficiază de o reţea suplimentară de canale de eliminare a urinei, se afirmă într-un articol publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).

Deşi primele teste pe oameni vor fi realizate abia peste câţiva ani, studiul savanţilor niponi a netezit calea către realizarea obiectivului suprem al unor astfel de cercetări ştiinţifice - crearea în laborator a unor organe pentru a fi transplantate în corpurile unor pacienţi umani.

În Marea Britanie, peste 6.000 de persoane se află pe listele de aşteptare în vederea unui transplant de rinichi. Însă, din cauza numărului redus de donatori, mai puţin de 3.000 de operaţii de transplant sunt realizate în fiecare an.

Peste 350 de persoane mor în fiecare an, aproape o persoană pe zi, aşteptând să primească un rinichi.

Rinichii obţinuţi în laborator cu ajutorul celulelor suşă umane ar putea să rezolve această problemă.

Studiul realizat de cercetătorii de la Facultatea de medicină din cadrul Universităţii Jikei din Tokyo, coordonaţi de profesorul Takashi Yokoo, a utilizat tot o metodă bazată pe celule suşă, dar, în loc să creeze în laborator doar un rinichi pentru animalul gazdă, savanţii niponi au creat în laborator şi tuburile de drenare a urinei, alături de vezici pentru a colecta urina.

Atunci când au conectat aceste organe la vezica urinară a animalului, sistemul excretor al acestuia a funcţionat.

Urina a trecut cu bine din rinichiul transplantat în vezica transplantată şi apoi în vezica urinară a şoarecelui operat.

Organul transplantat era încă funcţional atunci când animalele operate au fost verificate din nou de medici, după opt săptămâni.

Apoi, savanţii niponi au repetat procedura pe mamifere mai mari - un porc - şi au obţinut acelaşi rezultat.