Noul studiu demonstrează nu numai că singurătatea este asociată tristeţii, dar şi că are efecte negative asupra stării mintale, crescând nivelul presiunii arteriale şi al hormonilor de stres.
De asemenea, cercetarea indică faptul că izolarea socială diminuează nivelul de perseverenţă al unei persoane şi capacitatea de a-şi atinge obiectivele, afectând abilitatea de a duce o viaţă sănătoasă.
Potrivit coordonatorului studiului, profesorul John Cacioppo, de la Universitatea din Chicago, diferenţa dintre o persoană singură şi una populară este similară celei dintre un fumător şi un nefumător."Singurătatea nu afectează doar comportamentul, ci şi circulaţia arterială. Singurătatea provoacă, în timpul dimineţii, creşterea nivelului de cortisol, un hormon de stres, care afectează sistemul imunitar, provocând creşterea presiunii arteriale şi depresie".
"Oamenii singuri nu sunt prea sănătoşi. Fac mai puţină mişcare, sunt gata să renunţe mai uşor, consumă mai multe calorii. Se consolează mâncând multe dulciuri. Singurătatea diminuează capacitatea indivizilor de a se controla", a spus el.
Din punct de vedere evoluţionist, aşa cum durerea fizică poate provoca schimbări la nivel comportamental, efectele singurătăţii pot funcţiona ca stimuli pentru acţiuni compensatorii, semnalând o nevoie ancestrală de "a repara legăturile sociale".
"Problema izolării sociale se va amplifica în contextul în care structurile familiale convenţionale se deteriorează", a concluzionat profesorul, autor al unei cărţi cu acest subiect.