Astronomii încă nu ştiu exact cum au ajus cristalele acolo, dar cel mai probabil de vină sunt jeturile de gaz aruncate de stea, informează NASA.
„Este nevoie de temperaturi la fel de fierbinţi ca lava pentru a se forma aceste cristale”, a declarat Tom Megeath, cercetător principal la Universitatea din Toledo, Ohio.
„Presupunem că aceste cristale au ajuns la temperaturi foarte mari aproape de suprafaţa stelei în formare, apoi au fost aruncate în norul din jur, unde temperaturile sunt mult mai reci, în cele din urmă căzând înapoi ca o ploaie de cristale”, explică Tom Megeath.
Telescopul Spitzer a reperat ploaia de cristale în jurul unei stele îndepărtate, o protostea, numită HOPS-68, din constelaţia Orion.
Cristalele fac parte din familia olivinelor (silicat de minerale) şi pot fi găsite oriunde în univers, inclusiv pe toate plajele Pământului şi în toate pietrle preţioase. Misiunile NASA Stardust şi Deep Impact au detectat la rândul lor acest tip de cristale în timpul studierii cometelor.
Potrivit lui Charles Poteet, autorul principal al studiului, de la Universitatea din Toledo, în interiorul acestor nori de gaze din jurul protostelelor totul este foarte întunecat, însă aceste minuscule cristale ar pute aprinde orice rază de lumină prezentă, rezultând o sclipire verde pe un fundal negru, plin de praf.
Descoperirea cristalelor într-un nor din jurul unei protostea este surprinzătoare din cauza temperaturilor mai reci din nor. Acest lucru a dus la concluzia că jeturi de materie expulzată au transportat aceste cristale în exteriorul rece al norului.