Siesta, soluţia pentru memorarea eficientă

Potrivit testelor efectuate de cercetătorii germani, creierul uman rezistă mai bine în timpul somnului la acţiunea acelor factori care pot şterge sau altera amintirile dobândite recent decât atunci când persoana în cauză este trează.

Studii precedente au demonstrat deja faptul că memoria recentă, stocată temporar în regiunea hipocampusului, nu se fixează imediat. Se mai ştie că reactivarea acestor amintiri, la puţin timp după dobândirea lor, joacă un rol determinant în transferul acestora către zona de stocare permanentă, neocortexul, considerat un fel de "hard disk" al creierului.

Însă atunci când persoana este trează, această reactivare fragilizează memoria. De exemplu, procesul de învăţare a unei a doua poezii în acest interval riscă să lungească foarte mult procesul de înregistrare a primei poezii în memoria de durată.

Plecând de la ideea că somnul nu are nicio influenţă asupra acestui proces, cercetătorii germani de la Universitatea din Lübeck, coordonaţi de Bjorn Rasch, au dorit să verifice acest principiu cu ajutorul unui experiment.

Ei le-au cerut celor 24 de voluntari să memoreze 15 perechi de ilustrate pe care figurau imagini cu animale şi obiecte uzuale. După 40 de minute, jumătate dintre voluntari, care nu au dormit în această perioadă, au fost rugaţi să memoreze o altă serie de ilustrate, uşor diferite de primele.

La rândul lor, ceilalţi 12 voluntari au avut dreptul la o mică siestă înainte de a memora cea de-a doua serie de ilustrate.

Cele două grupuri de voluntari au fost testate în legătură cu capacitatea lor de a-şi aminti ilustratele din prima serie.

Spre surprinderea cercetătorilor, voluntarii care au avut dreptul la o mică siestă au înregistrat scoruri superioare, amintindu-şi, în medie 85% dintre primele ilustrate, comparativ cu procentul de 60% reuşit de voluntarii care nu au dormit între cele două etape ale testului.

În opinia cercetătorilor germani, efectul benefic al siestelor asupra procesului de consolidare a memoriei ar putea avea implicaţii interesante în domeniul predării intensive, precum învăţarea limbilor străine.

De această descoperire ar putea beneficia şi pacienţii suferind de sindromul stresului posttraumatic, o afecţiune de care suferă acele persoane care au trecut prin situaţii extreme (accidente grave, atentate, agresiuni, războaie etc), ajutându-le să îşi reconfigureze amintirile.