"Singuraticul George" are urmaşi. O specie considerată pierdută a fost redescoperită

Moartea "Singuraticului George", la vârsta de 100 de ani, în iunie, a părut că a reprezentat semnalul care a anunţat dispariţia speciei Geochelone Abigdoni, întrucât acel animal era considerat ultimul ei reprezentant.

"Singuraticul George" a murit într-o rezervaţie naturală izolată din Oceanul Pacific, aflată la o distanţă de 1.000 de kilometri de coastele ecuadoriene.

Însă moartea lui "nu reprezintă sfârşitul acestei specii de ţestoase uriaşe", a anunţat într-un comunicat conducerea Parcului Naţional Galapagos, în urma unui studiu ştiinţific, care a evidenţiat existenţa altor exemplare din această specie.

Studiul, realizat în colaborare cu Universitatea Yale din Statele Unite, "demonstrează existenţa a 17 ţestoase" care au aceeaşi ascendenţă, după analiza a 1.600 de eşantioane, a precizat aceeaşi sursă.

Noile ţestoase uriaşe au fost descoperite pe un vulcan de pe insula Isabela, care aparţine arhipelagului ecuadorian, la fel ca insula Pinta, unde a murit "Singuraticul George".

Studiul, care va fi publicat în revista Biological Conservation, a permis identificarea a nouă femele, a trei masculi şi a altor cinci exemplare tinere, al căror sex nu a fost deocamdată descoperit, care prezintă cu toţii aceleaşi gene ca renumita ţestoasă centenară.

Potrivit autorilor studiului, "această descoperire marchează un prim pas către recuperarea speciei Geochelone Abigdoni, printr-un program de reproducere asistată şi de creştere în captivitate".

"Singuraticul George" a murit din cauze naturale, după mai multe tentative de reproducere rămase fără rezultat, într-un centru de creştere a ţestoaselor uriaşe.

Considerat un simbol al luptei pentru protejarea ecosistemului, el a fost înscris în luna iulie de guvernul ecuadorian în patrimoniul naţional.

Între 30.000 şi 40.000 de ţestoase, reprezentând zece specii diferite, trăiesc în prezent în insulele Galapagos. Ţestoasele uriaşe au o greutate care poate să ajungă la aproape o jumătate de tonă şi o lungime ce poate să depăşească 180 de centimetri.

Acest arhipelag, inclus în urmă cu trei decenii în patrimoniul mondial al umanităţii de către UNESCO, este celebru şi pentru faptul că a inspirat teoria evoluţiei speciilor redactată de naturalistul britanic Charles Darwin.

Ţestoasele au fost vânate intens, până la dispariţie, pentru carnea lor dulce, de navigatori şi pescari, iar arealul lor a dispărut aproape complet, deoarece hrana lor a fost mâncată de capre, animale introduse artificial de oameni în acest arhipelag.