Sonda spaţială Voyager 1 "dansează" la marginea Sistemului Solar

Într-o conferinţă de presă, organizată pentru a marca împlinirea, miercuri, a 35 de ani de la lansarea sondei Voyager 1, savanţii americani au spus că va fi nevoie poate de "zile, luni sau chiar ani" pentru ca sonda să ajungă în spaţiul interstelar.

În luna mai, o creştere bruscă a radiaţiilor cosmice care lovesc aparatul i-a determinat pe cercetători să creadă că sonda a ajuns foarte aproape de heliopauză, care marchează limita dintre sistemul nostru solar şi spaţiul interstelar.

NASA descrie sonda Voyager 1 - aflată în prezent la o distanţă de 18 miliarde de kilometri de Soare - şi însoţitoarea ei, sonda Voyager 2, ca fiind "cei mai îndepărtaţi reprezentanţi activi ai omenirii şi ai dorinţei acesteia de a explora spaţiul".

Sonda călătoreşte în spaţiu cu o viteză de 17 kilometri pe secundă şi, în prezent, este nevoie de 16 ore şi 38 de minute pentru ca datele pe care ea le transmite să ajungă la reţeaua de laboratoare NASA de pe Terra. Sonda Voyager 2 se află la o distanţă de aproximativ 15 miliarde de kilometri de Soare.

Cele două sonde au explorat toate planetele uriaşe din sistemul nostru solar - Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun -, dar şi 48 dintre sateliţii acestora.

Ambele sonde au la bord mesaje de întâmpinare pentru eventualele forme de viaţă extraterestră cu care ar putea să se întâlnească în călătoria lor interspaţială. Printre dispozitivele de la bordul lor se află un fonograf ce conţine un disc din aur de 12 inch pe care se află sunete şi imagini ce caracterizează cultura terestră, selecţionate în 1977 de un comitet de experţi coordonat de cunoscutul om de ştiinţă Carl Sagan.

Sursele de propulsie, alimentate cu plutoniu, ale celor două sonde Voyager au fost proiectate pentru a funcţiona cel puţin până în anul 2025. După ce aceste surse nu vor mai funcţiona, cele două sonde vor continua să călătorească prin spaţiu, plutind spre alte stele din galaxia Calea Lactee, însă nu vor mai putea să transmită date spre Terra.