Space: Dacă am trăi într-un univers care se roteşte, am putea călători înapoi în timp

Dacă universul s-ar roti...

Universul nu pare să se rotească. Dacă se rotea, călătoria în timp în trecut ar fi fost posibilă, transmite Space. 

Deşi oamenii de-a lungul antichităţii au susţinut că cerurile se rotesc în jurul lumii, în 1949, matematicianul Kurt Gödel a fost primul care a oferit o formulare modernă a unui univers care să se rotească. El a folosit limbajul teoriei relativităţii generale a lui Albert Einstein pentru a-şi emite teoria. 

Modelul lui Gödel al unui univers rotativ era mai degrabă artificial. Pe lângă rotaţie, universul său conţinea un singur ingredient: o constantă cosmologică negativă care a rezistat forţei centrifuge a acelei rotaţii pentru a menţine universul static.

Dar natura artificială a acelui univers nu l-a deranjat pe Gödel. În schimb, punctul său principal a fost că relativitatea generală permitea posibilitatea unui univers în rotaţie. Şi Gödel şi-a folosit universul rotativ pentru a arăta că relativitatea generală permite călătoria în timp în trecut, ceea ce ar fi trebui să fie interzis.

Într-un univers rotativ, te-ai putea vedea pe tine aşa cum arătai în trecut 

Dacă ai trăi într-un astfel de univers şi ai fi stat absolut nemişcat (dar nu pe vreo planetă, ci în spaţiu), ai vedea universul învârtindu-se în jurul tău. Dar dacă te-ai ridica şi te-ai muta în altă parte, chiar şi într-o galaxie îndepărtată , ai vedea întotdeauna universul rotindu-se în jurul noii tale poziţii.

Acest lucru este incredibil de greu de vizualizat, dar nu este mult diferit de ideea că, într-un univers în expansiune, toţi observatorii se văd ca fiind centrul expansiunii.

Cu cât te îndepărtezi de orice observator, cu atât este mai mare rata de rotaţie. Şi aceasta nu este doar o rotaţie a lucrurilor, ci o rotaţie a spaţiu-timpului în sine. 

Asta înseamnă că lumina, care este întotdeauna forţată să urmeze curbura spaţiu-timpului, face câteva călătorii ciudate. Un fascicul de lumină trimis de un observator se va curba, pe măsură ce este cuprins de rotaţia spaţiu-timp. La un punct îndepărtat, rotaţia va fi prea mare, iar lumina se va întoarce la observator.

Tot ce vei observa sunt imagini duplicate cu tine, dar din trecut.

Într-un fel de a spune, un univers rotativ ar fi capabil să-ţi rotească viitorul în propriul tău trecut şi ţi-ar fi permis să călătoreşti înapoi în timp.

Găurile negre şi orizontul evenimentelor te-ar ajuta să călătoreşti în viitor 

Astrofizicienii cred însă că există o modalitate de a vizualiza viitorul, dar este una foarte dureroasă şi chiar letală. Ar presupune să porţi un echipament foarte rezistent şi să te menţină conectat de o navă spaţială cu propulsie peste limitele legilor fizicii, o modalitate ce ar părea demnă de filmele SF. 

Trebuie doar să te duci lângă o gaură neagră şi să pătrunzi în ea, parcurgând o scurtă călătorie între orizontul evenimentelor şi singularitate. 

Scurgerea timpului încetineşte pe măsură ce te apropii de gaură. Gravitaţia unei găuri negre este atât de mare că poate dilata timpul. 

Nimeni nu te va putea vedea pentru că gaura absoarbe lumina, dar tu vei putea vedea nava şi echipajul tău. Dar pentru ei, tu ai fost instant absorbit. 

Ai putea vedea din interior, dar nimeni nu te-ar putea vedea, deoarece orice lumină ar cădea înapoi asupra ta.

Dacă ai sări într-o gaură neagră, corpul tău ar fi supus unui proces numit "spaghetizare".  Forţa de gravitaţie a găurii negre te-ar comprima din creştet până în tălpi, în timp ce te-ar întinde în acelaşi timp. E greu de imaginat şi fabricat un costum de protecţie. 

Câteva milisecunde în apropierea găurii negre ar însemna milioane de ani pentru univers 

Dacă ai pătrunde în gaura neagră şi ai avea un costum care să te protejeze de procesul de spaghetizare, probabil că ţe-ai putea vedea pe tine aşa cum arătai în trecut (ca un bebeluş, ca un copil, ca adolescent, chiar tu aşa cum erai în urmă cu o oră), dar şi cum vei arăta în viitor (bătrân). 

Asta s-ar putea întâmpla fiindcă în interiorul găurii negre nu mai există timp, nici legile fizicii. Nimic nu mai este adevărat, totul ar putea să fie permis, cum s-ar zice. 

Absorbit fiind, vei fi într-o călătorie fără întoarcere, pentru că găurile negre nu sunt portaluri, aşa cum ar putea să fie găurile de vierme, ci doar nuclee dense ale unor stele moarte.  

Se presupune, de asemenea, că, dacă aţi aşteptat suficient de mult timp, gaura neagră se va transforma oricum într-una albă, adică într-o gaură de vierme. Se crede că acest proces va dura sute de miliarde sau trilioane de ani, până când universul va muri, dar nu există niciun motiv să ne descurajăm. De ce? Din cauza forţelor gravitaţionale intense din interiorul acesteia, timpul ar fi accelerat pentru tine, astfel, dacă rămâi doar în orizontul găurii negre mai mult timp, fără să intri în gaura propriu-zisă, totul s-ar termina în câteva milisecunde. Desigur, în prezent, aceasta este doar o teorie, afirma Lucy Freeman într-un articol publicat în 2019, pe BBC. 

Indiferent care ar fi rezultatul, este cert că o gaură neagră dilatează timpul, iar astronauţii ar avea posibilitatea de a călători milioane sau miliarde de ani în viitor dacă ar sta nemişcaţi în orizontul evenimentelor. 

Dar pentru că orizontul evenimentelor sau marginea unei găuri negre reprezintă graniţă în spaţiu-tim,  viteza de evadare pentru o masă oarecare ar trebui să depăşescă viteza luminii, făcând astfel evadarea imposibilă pentru un potenţial călător în timp. 

Însă imaginaţi-vă cât de spectaculos ar fi să avem tehnologia unor rachete care să ne transporte către o gaură neagră, să avem costume protective şi să fim conectaţi de rachetă în timp ce suntem legaţi printr-un nod şi să stăm aşa câteva milisecunde. 

Pentru tine ar trece  câteva mlisecunde, dar pentru univers ar trece milioane de ani. Orice om cunoscut de tine n-ar mai trăi, şi întorcându-te pe Pământ, ai vedea probabil o planetă diferită, probabil civilizaţia umană mult mai evoluată, posibil o altă civilizaţie mai avansată sau mai primitivă, probabil un Pământ populat iar de dinozauri şi trilobiţi în funcţie de evoluţia climatică şi activitatea geologică.