Straturile de sub scoarţa planetei Marte ar putea fi propice pentru viaţa microbiană

În timp ce doar 1% din volumul total al Terrei - de la nucleu până la atmosfera înaltă - adăposteşte o formă sau alta de organisme vii, acest procent ajunge la 3% în cazul planetei Marte, în principal în regiunile ei subterane, potrivit calculelor realizate de cercetătorii coordonaţi de Charley Lineweaver, de la Universitatea Naţională din Australia.

În timp ce studiile precedente adoptau o abordare fragmentarã, studiind capacitatea siturilor marţiene specifice de a adăposti o anumită formă de viaţă, Charley Lineweaver afirmă că studiile sale reprezintă o "compilaţie exhaustivă" a condiţiilor de viaţă de pe planeta roşie.

"Ceea ce am încercat noi să facem a fost să luăm pur şi simplu toate informaţiile de care dispunem, să le asamblăm şi să punem această întrebare: «este coerentă această imagine de ansamblu cu viaţa pe Marte?»", a declarat Lineweaver, profesor de astrobiologie.

"Iar răspunsul este afirmativ. Regiuni vaste de pe Marte sunt compatibile cu viaţa terestră", dacă se compară temperaturile şi presiunea terestră cu cele de pe ansamblul planetei Marte.

Potrivit profesoarei australiene, al cărei studiu a fost publicat luni în revista Astrobiology, presiunile mici şi temperaturile scăzute (-60°C) de la suprafaţa planetei Marte nu permit apei să existe în stare lichidă.

În străfundurile planetei roşii, presiunea este însă suficient de mare pentru a crea apă în stare lichidă. În plus, în aceste medii subterane, căldura emisă de nucleul marţian ar permite bacteriilor şi altor microorganisme să se dezvolte.

Prezenţa apei pe Marte, sub forma argilei hidradate sau a gheţurilor, a fost atestată de sondele americane lansate începând din anii 1970, însă nicio urmă de viaţă organică nu a fost vreodată detectată.

NASA a lansat cu succes spre Marte, la sfârşitul lunii noiembrie, roverul Curiosity - cel mai sofisticat şi mai mare robot care a fost trimis vreodată pe o altă planetă -, care va avea misiunea de a afla dacă viaţa a putut să existe în trecut pe planeta roşie.

Robotul va atinge suprafaţa marţiană la jumătatea lunii august 2012, la poalele unui munte înalt de 5.000 de metri, în interiorul craterului Gale.

Curiosity, care cântăreşte 900 de kilograme, este de două ori mai lung şi de cinci ori mai greu decât precedenţii roboţi trimişi pe Marte, Spirit şi Opportunity, şi este echipat cu 10 instrumente ştiinţifice. Echipat cu şase roţi, Curiosity este echipat cu un catarg pe care sunt instalate camere de înaltă definiţie şi un dispozitiv cu laser care îi permite să analizeze ţintele aflate la o distanţă de până la şapte metri.

Robotul Curiosity posedă şi un braţ articulat lung de 2,1 metri, capabil să foreze până la şase centimetri în interiorul rocilor - o premieră pentru misiunile de pe Marte. Eşantioanele recoltate vor fi înmagazinate într-unul dintre cele două laboratoare din interiorul robotului, unde vor fi analizate.

Alte instrumente vor monitoriza mediul înconjurător, pentru a detecta în special metanul, adeseori asociat cu prezenţa vieţii pe Terra, dar care a fost deja găsit şi pe Marte în anumite anotimpuri, de o sondă americană ce a fost plasată pe orbita marţiană.

Curiosity va măsura şi radiaţiile care pot să afecteze viitoarele misiuni spre Marte, ce vor avea echipaj uman la bord. Robotul dispune şi de o staţie meteo.

În timpul misiunii sale de explorare, care va avea o durată de doi ani tereştri - un an marţian -, robotul Curiosity, alimentat cu un generator nuclear, va încerca să afle dacă planeta Marte oferă sau a oferit în trecut condiţii propice pentru dezvoltarea vieţii microbiene.

Statele Unite au reuşit să plaseze primele lor două sonde - Viking 1 şi Viking 2 - pe suprafaţa marţiană, în 1975. Ele au transmis spre Terra peste 50.000 de fotografii.

Fosta URSS a fost prima ţară care a reuşit să plaseze o sondă, în 1971, pe suprafaţa planetei roşii, dar ea a funcţionat doar 15 secunde.