Studiu: Cine face între 3.800 şi 9.800 de paşi zilnic reduce riscul de demenţă

Persoanele cu vârste cuprinse între 40 şi 79 de ani care făceau 9.826 de paşi pe zi aveau cu 50% mai puţine şanse de a dezvolta demenţă în decurs de şapte ani, a constatat studiul. Mai mult, persoanele care mergeau într-un ritm de peste 40 de paşi pe minut au reuşit să îşi reducă riscul de demenţă cu 57% cu doar 6.315 paşi pe zi.

„Este o activitate de mers rapid, ca o plimbare în forţă”, a declarat coautorul studiului, Borja del Pozo Cruz, profesor asociat adjunct la Universitatea din Odense, Danemarca, şi cercetător principal în domeniul ştiinţelor sănătăţii pentru Universitatea din Cadiz, Spania.

Chiar şi persoanele care mergeau aproximativ 3.800 de paşi pe zi, indiferent de viteză, şi-au redus riscul de demenţă cu 25%, a constatat studiul.

„Acest lucru ar fi suficient, la început, pentru persoanele sedentare”, a declarat del Pozo Cruz.

„De fapt, este un mesaj pe care medicii l-ar putea folosi pentru a-i motiva pe adulţii în vârstă foarte sedentari - 4.000 de paşi este foarte uşor de făcut de mulţi, chiar şi de cei care sunt mai puţin în formă sau nu se simt foarte motivaţi”, a adăugat el. „Poate că, persoanele mai active şi mai în formă ar trebui să ţintească 10.000, unde vedem efectele maxime”.

Dar a existat un rezultat şi mai interesant în studiu, potrivit unui editorial intitulat „Este 112 noul 10.000?", publicat marţi în JAMA Neurology.

Cea mai mare reducere a riscului de demenţă - 62% - a fost obţinută de persoanele care au mers într-un ritm foarte alert de 112 paşi pe minut timp de 30 de minute pe zi, a constatat studiul. Cercetările anterioare au etichetat 100 de paşi pe minut (3,7 km pe oră) ca fiind un nivel de intensitate „vioi” sau moderat.

Editorialul a argumentat că persoanele care doresc să îşi reducă riscul de demenţă se concentrează pe ritmul de mers pe jos mai degrabă decât pe distanţa parcursă.

„În timp ce 112 paşi/min este o cadenţă destul de vioaie, '112' este, în mod imaginabil, un număr mult mai uşor de parcurs şi mai puţin intimidant pentru majoritatea persoanelor decât '10.000', mai ales dacă au fost inactive sau subactive din punct de vedere fizic”, au scris cercetătorii în domeniul Alzheimer Ozioma Okonkwo şi Elizabeth Planalp în editorial. Okonkwo este profesor asociat în cadrul departamentului de medicină de la Centrul de Cercetare a Bolii Alzheimer din Wisconsin de la Universitatea din Wisconsin--Madison; Planalp este cercetător ştiinţific în laboratorul lui Okonkwo.

„Suntem de acord că aceasta este o descoperire foarte interesantă”, a declarat del Pozo Cruz. „Părerea noastră este că intensitatea pasului contează! Dincolo de volum. Tehnologia ar putea fi folosită pentru a urmări nu doar numărul de paşi, ci şi ritmul şi astfel aceste tipuri de măsurători pot fi încorporate şi în ceasurile comerciale. Este nevoie de mai multe cercetări în acest sens”.

„Nu aveţi un contor de paşi? Puteţi număra numărul de paşi pe care îi faceţi în 10 secunde şi apoi îl puteţi înmulţi cu şase - sau numărul de paşi pe care îi faceţi în şase secunde şi îl puteţi înmulţi cu 10. Oricum ar fi, funcţionează. Dar nu uitaţi, nu toţi paşii au aceeaşi lungime şi nici nivelul de fitness. Ceea ce ar putea fi un ritm alert pentru o persoană de 40 de ani poate să nu fie sustenabil pentru o persoană de 70 de ani”, arată studiul.