STUDIU: Genomul mamutului lânos, secvenţiat de o echipă internaţională de cercetători

O altă echipă, alcătuită din savanţi americani, încearcă deja să studieze caracteristicile acestui animal, inserând gene de mamut lânos în celule stem recoltate de la elefanţi.

Ei vor să identifice prin acest studiu elementele care îi diferenţiază pe mamuţi de "rudele" lor din epoca modernă şi să afle felul în care capacitatea de adaptare a acestor animale le-a ajutat să supravieţuiască în timpul erelor glaciare.

Noul studiu despre secvenţierea completă a genomului de mamut lânos a fost publicat în Journal Current Biology.

Profesorul Love Dalen, cercetător la Muzeul de Istorie Naturală din Stockholm, spune că publicarea primei secvenţieri complete a ADN-ului de mamut lânos ar putea să îi ajute pe cercetătorii care încearcă să readucă la viaţă aceste vieţuitoare.

"Ar fi foarte amuzant, în principiu, să vezi un pui de mamut viu, să vezi cum se comportă şi cum se mişcă", a spus cercetătorul suedez.

Cu toate acestea, el nu doreşte ca studiul pe care l-a realizat să fie utilizat în acest scop.

"Mi se pare că o astfel de încercare ar putea aduce suferinţă pentru femelele de elefant şi, de asemenea, nu ar fi un proiect justificabil din punct de vedere etic", a spus acesta.

Profesorul Dalen şi ceilalţi cercetători din echipa pe care a coordonat-o afirmă cu tărie că nu încearcă să readucă mamuţii la viaţă. Dar Long Now Foundation, o organizaţie cu sediul la San Francisco, afirmă că tocmai acesta a fost scopul echipei internaţionale de savanţi.

Pe site-ul ei, fundaţia spune că obiectivul suprem al acelei echipe este de a produce noi mamuţi, care să fie capabili să repopuleze zone vaste din tundra şi pădurile boreale din Eurasia şi America de Nord.

"Scopul nu este de a produce copii perfecte ale mamuţilor lânoşi dispăruţi, ci de a se concentra pe adaptările realizate de mamuţi de care elefanţii asiatici au nevoie pentru a putea să trăiască în climatul rece al tundrei", afirmă Long Now Foundation.

Fundaţia sprijină o echipă de savanţi de la Universitatea Harvard care utilizează tehnici de inginerie genetică pentru a insera gene de mamut în celule vii de elefant.

Până acum, fundaţia spune că a introdus gene de mamut, asociate cu producţia de sânge, grăsime şi păr, în celule suşă de elefant, cu scopul de a studia efectele pe care le au acele gene.

Oamenii de ştiinţă speră să producă hematii de mamut pentru a cunoaşte cantitatea de oxigen pe care acestea o transportau şi pentru a afla mai multe detalii despre fiziologia acestor animale. Teste similare, spun aceiaşi savanţi, vor putea fi făcute pentru a studia felul în care creşteau depozitele de grăsime şi firele de păr ale acestor animale dispărute de pe Terra.

Obiectivul declarat al Long Now Foundation este de a insera material genetic de mamut, creat pe cale sintetică, în interiorul unui ovul de elefant, care va fi plasat apoi în organismul unei femele de elefant, care trăieşte într-o grădină zoologică. Presa internaţională afirmă că acest experiment ar putea debuta până în anul 2018.

Cu toate acestea, mulţi experţi consideră că există numeroase obstacole în crearea unor mamuţi prin această metodă. Printre ei se află şi profesorul Beth Shapiro, de la Universitatea California din Santa Cruz, care a scris o carte, intitulată "How to Clone a Mammoth".

"Există o diferenţă uriaşă între a obţine o celulă vie într-o eprubetă de laborator, al cărei genom conţine câteva modificări, şi a obţine un animal viu care să semene puţin cu mamuţii", a declarat Beth Shapiro.

"Ar trebui să folosim acea celulă pentru a crea un embrion, să introducem embrionul într-o mamă-purtătoare, să obţinem o sarcină viabilă şi să sperăm că sarcina va fi dusă cu succes la termen", a adăugat cercetătoarea americană.

Profesorul Shapiro se opune, de asemenea, unui concept cunoscut sub denumirea de "de-extincţie a mamuţilor".

"Elefanţii nu se descurcă prea bine în captivitate, întâmpină dificultăţi mari în ceea ce priveşte reproducerea asistată şi, în plus, ar trebui să li se permită să se înmulţească pentru a naşte pui de elefanţi veritabili. În al doilea rând, elefanţii sunt vieţuitoare cu o viaţă socială foarte bogată şi nu există niciun motiv să bănuim că mamuţii nu erau la fel. Dacă s-ar obţine un pui de mamut, acesta ar fi singur pe lume. El nu ar putea fi eliberat în sălbăticia din Arctica până când acolo nu vor exista mai multe animale ca el. Până când nu vom putea să obţinem mamuţi fără să folosim elefanţi, după părerea mea, această chestiune va rămâne incorectă din punct de vedere etic", a adăugat ea.

Profesorul Dalen şi colegii lui au secvenţiat genomul de mamut lânos pentru a afla mai multe detalii despre felul în care aceste vieţuitoare au dispărut de pe Terra. Ultimele exemplare de mamut lânos au trăit până în urmă cu 4.000 de ani pe Insula Wrangler din zona arctică a Rusiei.

Savanţii au comparat ADN-ul extras de la unul dintre ultimele exemplare de mamut lânos de pe Terra cu ADN-ul extras de la un mamut care a trăit în urmă cu 45.000 de ani, într-o perioadă în care aceste animale erau o prezenţă comună pe planeta noastră.

Studiul a arătat că populaţia de mamuţi de pe Insula Wrangel era atât de redusă, încât animalele au devenit consangvinizate în ultimii 5.000 de ani ai existenţei lor. Profesorul Dalen nu poate să afirme însă cu tărie că acea consangvinizare a reprezentat cauza care a dus la dispariţia turmei, deoarece consangvinizarea nu are întotdeauna un efect negativ, considerând totuşi că studiul său a întărit această teorie.

"Atunci când analizăm animalele moderne ştim deja că cele mai multe dintre ele care au fost consangvinizate au avut de suferit din această cauză. Aşadar, noi credem că acea consangvinizare a avut anumite efecte negative", a spus cercetătorul suedez.

Datele genetice au arătat, totodată, că a existat o altă scădere dramatică a populaţiei de mamuţi în urmă cu 300.000 de ani.

"Am fost foarte surprinşi de acest lucru. Se pare că atunci a existat o «subţiere» spectaculoasă a efectivelor de mamuţi. S-a produs înainte ca omul modern să ajungă în regiune şi nu suntem siguri în legătură cu faptul care a cauzat-o. O posibilă explicaţie ar fi producerea unei modificări în clima planetei", a spus savantul suedez.