STUDIU: Motivul pentru care suntem singuri în univers? Civilizaţia industrială nu este sustenabilă pe termen lung

Ecuaţia lui Drake vs Paradoxul Fermi 

Într-o lucrare de 11 pagini ce a fost publicată de NASA şi Institutul de Tehnologie din California, cercetătorii se întreabă de ce într-un univers vast nu există mai multe civilizaţii interstelare şi intergalactice după calculele lui Frank Drake, potrivit Huffpost.

Cercetătorul susţinea în anii 1960 că viaţa în galaxia Calea Lactee ar trebui să fie abundentă, inclusiv de civilizaţii similare cu cea umană. Până la urmă, cercetătorii din cadrul proiectului SETI vor să caute civilizaţii industriale care să fie avansate tehnologic şi cu care civilizaţia terestră să aibă multe elemente în comun. Dar acestea par să nu fie sustenabile pe termen lung. 

Nikolai Kardashev susţinea că trebuie să existe civilizaţii de trei tipuri:

• Civilizaţia de tip 1 are un consum de energie de  ≈4x1019 erg /sec" (4 × 1012 waţi), definită ca una care poate valorifica toată energia primită de la steaua sa, fie din oceanele sale planetare ori prin centralele de fuziune nucleară. 
• Civilizaţia de tip 2 este capabilă să exploateze energia radiată de la propria sa stea prin finalizarea cu succes a unei sfere Dyson sau a creierului Matrioshka, cu consumul de energie comparabil cu luminozitatea Soarelui, aproximativ 4 × 1033  erg/sec (4 × 1026  waţi).  
• Civilizaţia de tip 3 este una interstelară şi poate produce energie la scara propriei galaxii, comparabilă cu luminozitatea întregii galaxii de aproximativ 4 × 10.44  erg/sec (4 × 1037  de waţi). Poate extrage energie din găuri negre, quasari, explozii de raze gamma, antimaterie sau de la mai multe stele. O civilizaţie de acest tip ar fi un adevărat imperiu intergalactic ce ar lăsa dovezi solide ale existenţei sale - megastructuri, stele descompuse de după recoltare, radiaţii de pe urma unor bătălii spaţiale, sonde, sateliţi împrăştiaţi în multe sisteme solare - la mult timp după ce s-a prăbuşit. 
• Civilizaţia de tip 4 este una intergalactică poate colecta energie de la mai multe galaxii din tot universul, iar o civilizaţie de tip 5 poate extrage energie din alte universuri. 
• În 2015, un studiu a ajuns la concluzia că „civilizaţiile Kardashev de tip 3 fie sunt foarte rare, fie nu există în Universul observabil”. Nu au fost găsite semne că există sau a existat o civilizaţie de tip 3. 
• După clasificarea lui Kardashev, civilizaţia umană ar fi una de tip 0,73, ceea ce ar însemna că omenirea mai are nevoie de 300 ani până să devină o civilizaţie de tip 1. În 2021, consumul total de energie la nivel mondial a fost de 5951,15 exajouli (165.319 TWh ),  echivalent cu un consum mediu de energie de 18,87 TW  

Distanţa este principalul obstacol 

S-a ajuns la concluzia că savanţii nu caută suficient, căci a găsi extratereştri într-un univers vast e ca şi cum ai pescui un peşte rar într-un ocean. S-a luat în considerare şi varianta că civilizaţiile avansate se ascund de oameni ori sunt atât de avansate că au ajuns la un nivel pe care nu-l putem concepe. De altfel, civilizaţia umană ar fi catalogată drept una primitivă de către extratereştrii aşa cum spaniolii i-au văzut pe azteci acum 500 ani. 

Ar mai fi varianta că nicio civilizaţie nu a reuşit din cauza legilor fizicii şi a resurselor limitate să colonizeze alte sisteme solare din cauza distanţelor de zeci sau sute de ani lumină. 

Cel mai apropiat sistem solar de sistemul nostru solar este Alfa Centauri şi se află la 4 ani lumină sau la 40 trilioane de km, iar cu tehnologiile actuale de transport spaţial i-ar lua unui astronaut uman 76.000 de ani să parcurgă distanţa la o viteză de 60,000 km/oră. Unei sonde i-ar lua  18.000 ani să parcurgă distanţa de 40 trilioane de km cu o viteză de 250,000 km/oră. 

Distanţele foarte lungi şi problema resurselor ar fi cauzele principale pentru care nu am detectat nicio civilizaţie interstelară sau intergalactică, pentru că nu există nicio formă de viaţă inteligentă capabilă să fi ajuns la un asemenea nivel. 

După teoria relativităţii, chiar dacă omenirea ar avansa tehnologic şi astronauţii ar călători cu viteza luminii către o planetă ce are potenţial de a fi locuită de o civilizaţie avansată, dar care se află la 50 ani lumină, ar dura 50 ani parcurgerea distanţei. Iar în 50 ani s-ar putea ca civilizaţia de pe planeta respectivă sau chiar de pe Terra să se prăbuşească. 

După studiile făcute, pare să nu existe o civilizaţie care să fie capabilă să efectueze călătorii care să depăşească viteza luminii, iar dacă era posibil, ar fi fost un haos şi probabil că am fi interacţionat demult cu imperii galactice care caută să înrobească planete. 

Civilizaţiile nu sunt sustenabile din cauza violenţei  şi rispei 

În 1950, Enrico Fermi, autorul teoriei sale (Paradoxul Fermi), discutase la o masă de prânz cu colegii săi, fizicienii Edward Teller, Herbert York şi Emil Konopinski despre fenomenul OZN şi despre posibilitatea depăşirii vitezei luminii. Apoi, Fermi a întrebat „Dar unde sunt toţi?” 

Fermi crede că formele de viaţă inteligentă sunt rare în univers, dar şi durata lor de existenţă este scurtă din cauza Marelui Filtru. Marele Filtru reduce numărul mare de locuri ospitaliere unde viaţa extraterestră inteligentă ar putea apărea astfel încât să se ajungă la un număr mic de specii inteligente observate. 

Toate civilizaţiile industriale s-ar fi  autodistrus înainte de a putea dezvolta tehnologia de călătorie spaţială rapidă pe distanţe lungi şi de a putea intra în contact cu Pământul, de aceea, toate filmele cu invaziile extraterestre precum Independence Day, War of the Worlds sau Avengers vor rămâne simple producţii fanteziste născocite de mintea umană. 

Faptul că oamenii îi imaginează pe extratereştrii ca fiind invadatori şi violenţi (şi nu ca pe nişte călători paşnici care vizitează Terra pentru cercetare, comerţ şi diplomaţie intergalactică) este din cauza că producătorii se inspiră după istoria plină de războaie, genocid, ură rasială, cuceriri, colonialism şi exploatare.

Stephen Hawking avertiza că o formă de viaţă inteligenă cu tehnologie avansată ne-ar privi aşa cum i-au privit exploratorii europeni pe nativii americani. 

„Dacă extratereştrii ne vor vizita vreodată, cred că ar fi ca atunci când Cristofor Columb a debarcat pentru prima dată în America, ceea ce nu a ieşit prea bine pentru nativii americani”, a spus el.

Autorii lucrării avertizează că violenţa ar putea veni de hac speciei umane. 

O altă cauză este risipa resurselor. Multe forme de viaţă şi-au epuizat resursele înainte de a fi capabile să colonizeze alte planete şi în cele din urmă au dispărut în agonie. 

Care sunt etapele pentru a evolua o civilizaţie industrială? 

Ca şi specia umană, formele de viaţă extraterestre (în cazul în care sunt bipede şi posedă o pereche de braţe) trebuie să fi învăţat:

• să aprindă focul
• să inventeze arcul şi suliţa pentru a vâna de la distanţă
• să prelucreze fierul (având în vedere că este un element abundent în univers) pentru a fabrica arme şi unelte 
• să inventeze praful de puşcă şi apoi să inventeze armele de foc 
• să prelucreze petrolul şi cărbunele (în cazul în care formele de viaţă inteligentă şi-au făcut apariţia la un timp îndelungat după apariţia vegetaţiei şi faunei)
• să inventeze motorul cu ardere internă
• să fie capabile să producă energie electrică 
• să fabrice automobile şi aeronave şi să construiască mari aşezări urbane 
• să îmbogăţească uraniul (de altfel, un alt element chimic comun în univers) şi să fabrice arme nucleare 

Şansele ca alte forme de viaţă inteligentă să fi urmat aceleaşi etape de dezvoltare par mici având în vedere că planetele lor ar putea fi foarte diferite de planeta noastră (compoziţia atmosferică, relieful, forma continentelor, clima, nivelul apei, alcătuirea faunei care să le influenţeze dieta alimentară). 

Războiul nuclear, poluearea sau epuizarea resurselor 

Cauzele dispariţiei unei civilizaţii avansate pot fi multiple: războiul nuclear este dat drept cea mai plauzibilă cauză, având în vedere că o civilizaţie, pentru a evolua la nivelul tehnologic ca cel al civilizaţiei umane, trebuie să parcurgă toate etapele de dezvoltare pe planete unde ecosistemul este pe bază pe carbon şi atmosfera ar avea oxigen. 

Altă cauză datorată avansului rapid al tehnologiei ar fi inteligenţa artificială - unele civilizaţii au ajuns atât de avansate încât că ar fi ajuns în situaţia scenariului din Terminator, iar civilizaţiile să fi fost exterminate de luptele între fiinţele organice şi fiinţele sintetice (roboţi, cyborgi, fiinţe create în laborator). 

Poluarea care să distrugă ecosistemul şi epuizarea resurselor (mai ales a zăcămintelor de petrol sau gaz care să producă combustibili fosili, elementele de bază a oricărei civilizaţii industriale) sunt la fel de plauzibile. Schimbările climatice vor face Terra mai neospitalieră în câteva decenii şi primele semne deja apar - incendiile masive de pădure din cauza secetei, inundaţiile catastrofale, uraganele tot mai dese, tornadele anormale izbucnite brusc, foamete, ierni tot mai grele cu cantitate mare de zăpadă, dispariţia multor specii de animale şi plante, culminată cu moartea recifelor de corali din Pacific ce ar cauza perturbarea lanţului trofic submarin. 

Savanţii de la MIT, care au folosit un calculator pentru a calcula  ritmul de consum şi de distrugere a mediului înconjurător în 1973, au estimat că civilizaţia umană se va prăbuşi din cauza epuizării resurselor şi a poluării până în anul 2040. 

Suprapopularea ar fi o altă cauză, pe de altă parte se estimează că odată ce populaţia umană la nivel global va atinge 10 miliarde, în jurul anului 2100 va începe să scadă. Depopularea ar putea fi mult mai catastrofală decât suprapopularea. 

Meteoriţii şi supervulcanii ar fi alte cauze 

Oamenii uită că epoca lor este doar un firicel de praf în raport cu vasta istorie a planetei. Dinozaurii au dominat planeta vreme de 150 milioane de ani. Oamenii au început să-şi impună regulile şi supremaţia asupra mediului de doar 10.000 ani. 

Dacă istoria universului ar fi de un an, umanitatea reprezintă doar ultimul minut din data de 31 decembrie. Epoca glaciară s-a înheiat acum 45 de secunde, omenirea a învăţat să practice agricultura acum 10 de secunde, Iisus Christos s-a născut acum 5 secunde, Columb a descoperit Lumea Nouă acum 3 secunde şi abia acum o milisecundă, Neil Armstrong păşea pe Lună. 

La scară geologică s-au desfăşurat şase mari extincţii care au dus la dispariţia a 90% din speciile care au trăit vreodată pe suprafaţa planetei, unele cauzate de supervulcani, altele de asteroizi, iar Homo Sapiens tocmai a provocat-o pe cea de-a şaptea din cauza poluării. 

Omul ar putea supravieţui la scară mică, posibil într-un sistem subteran de tuneluri şi buncăre în caz de război nuclear, dar este improbabil să supravieţuiască unui impact al unui asteroid sau a unei erupţii supervulcanice care să facă planeta nelocuibilă vreme de milioane de ani.

Asteroidul care s-a prăbuşit pe planeta noastră acum 65 milioane de ani a provocat dispariţia a 75% din speciile care trăiau atunci, inclusiv a dinozaurilor. Mesozoicul, era reptilelor gigantice, când T-Rex era carnivorul fruntaş, s-a încheiat. A venit vremea mamiferelor - Cenozoicul. 

La momentul impactului, mamiferele erau de mărimea unor rozătoare  şi au continuat să evolueze, ajungând după zeci de milioane de ani să rezulte creaturi gigantice şi blănoase (mamuţii), în feline agile ce au devenit prădătorii Cenozoicului (tigrii cu colţi de sabie) sau în primate agile şi iscusite (strămoşii omului modern). 

În următoarele secole şi milenii există un risc crescut ca un asteroid să se ciocnească cu Pământul, totuşi omenirea ar avea potenţial să dezvolte tehnologia de a devia asteroidul cu mult timp înainte să intre pe orbita sa. 

Însă omenirea, oricât de dezvoltată ar fi, nu va putea preveni următorul cataclism geologic - o erupţie a unui supervulcan ce ar putea distruge ecosistemul şi afecta clima şi compoziţia atmosferică, aşa cum a fost în cazul extincţiei din Precambrian-Triasic, 90% din specii fiind eradicate, inclusiv trilobiţii. 

Nicio tehnologie cunoscută sau imaginată de mintea umană nu poate stopa erupţia unui supervulcan ca Yellowstone care ar putea devasta întreg continentul nord-american sau o posibilă erupţie a unui lanţ de vulcani siberieni. Numai părăsirea planetei ar fi soluţia salvatoare a speciei, dar ce s-ar întâmpla dacă o astfel de erupţie ne-ar lua în surprindere acum? 

Ar explica de ce cercetătorii nu au detectat alte civilizaţii - n-au avut suficient timp pentru a părăsi planeta înainte de cataclismul vulcanic. 

Virusurile mortale ar putea împiedica apariţia unor civilizaţii avansate  

Agenţii patogeni ar putea fi vinovaţi pentru că nu există numeroase civilizaţii în univers.

Pandemia de coronavirus din 2020 a paralizat o întreagă planetă economic şi criza resurselor  a deschis calea unei noi curse a înarmării. 

Homo Sapiens a trecut prin multe pandemii şi a reuşit să supravieţuiască, chiar să progreseze, însă cercetătorii se tem că într-un viitor nu prea îndepărtat ne-am putea confrunta cu un supervirus creat în laborator sau chiar cu vreunul preistoric din gheţarii topiţi de pe urma încălzirii globale.  

Probabil că oamenii au fost norocoşi că au supravieţui unei pandemii ca cea a ciumei bubonice, dar pe alte planete este posibil ca un virus similar să fi pricinuit ravagii în aşa fel încăt să fi dus la colapsul total al civilizaţiilor şi la extincţia altor forme de viaţă inteligentă. 

Zona de confort ar fi o altă cauză pentru care nu ar exista alte civilizaţii 

Ecosistemul pe alte planete ar putea să nu permită apariţia unor fiinţe inteligente care să practice activităţi ce pot periclita natura. 

Astfel, formele de viaţă inteligentă ar fi dispărut încă din faza incipientă pe alte planete (cum ar fi să dispară Australopithecii înainte să evolueze în primele hominide).

Condiţile climatice de pe anumite planete ar putea să nu permită evoluţia unui Homo Habilis, o specie capabilă să producă unelte din piatră, sau a unui Homo Erectus care să fie capabil pentru controlarea focului, sau a unui Homo Sapiens capabil să practice vânătoarea la scară largă.

Omul şi-a făcut apariţia pe Pământ pentru că la un moment dat Africa, care avea vegetaţie luxuriantă, a trecut printr-o perioadă de secetă, iar riftul african ar fi jucat un rol major în evoluţia umană.

Mai sunt şi alte etape care să fi ridicat gradul de dificultate încât să ne scoată strămoşii din zona de confort.

Epoca glaciară din Europa i-a determinat pe neanderthalieni să vâneze mamuţi mai rapid cu suliţe mai avansate pentru a se hrăni cu grăsimea şi carnea lor suculentă, dar mai ales i-a făcut să-i vâneze pentru blana lor din care să producă primele haine menite să-i protejeze de frig, iar din oasele lor masive să construiască adăposturi. Lipsa apei cauzată de o secetă i-ar fi forţat pe primii oameni din specia Homo Sapiens să  migreze dintr-un loc în altul şi să populeze întreaga planetă.

Lipsa hranei a determinat până la urmă un grup de oameni să înveţe să cultive cereale şi să crească vite, apoi să construiască primele comunităţi într-un loc pentru a convieţui şi colabora cu alte grupuri de oameni, punând bazele civilizaţiei. Nevoia constantă de confort l-a făcut pe om să progreseze tehnologic şi să inoveze. Nevoia de relaxare şi misterele universului care au fascinat mintea umană i-a determinat pe oameni să pună bazele culturii şi ştiinţei, iar lacunele au menţinut credinţa în divinităţi. 

Omul, iniţial vânător-culegător şi nomad, a devenit un fermier sedentar, apoi un negustor, un meşteşugar şi ulterior, un orăşean. 

Pe alte planete cu vegetaţie luxuriantă, cu apă, resurse şi hrană la discreţie şi o situaţie geologică stabilă, unele specii  bipede ar trăi în zona de confort pentru mult timp încât că ar stagna tehnologic, neavând dificultăţi pentru a le determina să progreseze tehnologic. 

De exemplu, specia Na'vi din filmul ficţional Avatar nu ar avea de ce să evolueze, fiindcă are acces la  hrană şi apă din abundenţă şi pentru că duce o viaţă echilibrată, una în armonie cu natura.