STUDIU: Vânătorii-culegători iberici aveau piele închisă şi ochi albaştri

Acest studiu, publicat duminică în revista Nature, a permis alcătuirea portretului unui european din mezolitic, perioadă din Preistoria intermediară, între paleolitic şi neolitic, în timpul căreia supravieţuirea oamenilor încă era asigurată prin vânătoare şi culesul fructelor.

Studiul oferă, totodată, o serie de indicii despre schimbările aduse fiziologiei umane de introducerea progresivă în Europa, în neolitic, a agriculturii şi a domesticirii animalelor sălbatice.

Cercetătorii spanioli, coordonaţi de Carles Lalueza-Fox de la Institutul de biologie evolutivă din Barcelona, au analizat ADN-ul extras dintr-un dinte al unuia dintre cele două schelete masculine descoperite în 2006 în peştera La Brana-Arintero, în provincia Leon din nord-vestul Spaniei. Osemintele, conservate în bune condiţii, datează din urmă cu aproximativ 7.000 de ani - perioadă care corespunde mezoliticului (10.000 î.e.n. - 5.000 î.e.n.).

Acelaşi studiu arată că vânătorii-culegători din Peninsula Iberică era îndepărtaţi din punct de vedere genetic de populaţiile europene actuale, fiind totuşi mai apropiaţi de locuitorii actuali din Europa de Nord (suedezi şi finlandezi, de exemplu).

Comparaţiile cu alte eşantioane străvechi par de altfel să indice o "continuitate genetică" în Eurasia occidentală şi centrală, din paleoliticul superior şi până în mezolitic.

Pigmentaţia pielii bărbatului al cărui schelet a fost descoperit în peştera La Brana era probail închisă, iar părul său era negru. Însă el era în acelaşi timp purtător al unei mutaţii care la omul modern determină culoarea albastră a ochilor.

"Acest fenotip rar nu există în populaţiile europene contemporane", a subliniat Carles Lalueza-Fox.

"Până acum, se credea că pielea deschisă a apărut destul de devreme în Europa, în paleoliticul superior, în legătură cu slabele raze ultraviolete la latitudini înalte. Însă, în mod clar, lucrurile nu stau aşa. Această evoluţie a intervenit mult mai târziu, probabil în neolitic", a adăugat el. Schimbarea pigmentaţiei ar putea avea legătură cu modificarea regimului alimentar şi cu scăderea aportului de vitamina D la crescătorii de animale în raport cu vânătorii.

Geneticienii au analizat, totodată, genele sistemului digestiv ale vânătorului-culegător din La Brana, încercând să refacă istoria a două adaptări "recente" ale regimului alimentar adoptat de omul adult: consumul de lapte şi de amidon - existent în prezent în cereale şi în cartofi.

Ei au arătat astfel că bărbatul din La Brana era purtător al unei variaţii genetice ancestrale ce produce intoleranţă la lactoză. În acelaşi timp, bărbatul în cauză nu era "înarmat" din punct de vedere genetic pentru a putea să adopte un regim bogat în amidon.

"Aceste rezultate sugerează că vânătorul-culegător din La Brana avea capacităţi mediocre de a digera laptele şi amidonul, fundamentând ipoteza potrivit căreia aceste facultăţi au fost dobândite mai târziu, odată cu introducerea agriculturii", au declarat cercetătorii spanioli.

În schimb, savanţii au arătat că mai multe variaţii genetice asociate cu rezistenţa faţă de o serie de agenţi patogeni la europenii moderni erau deja prezente la acel individ. Nu este deci vorba despre o adaptare asociată cu trecerea la modul de viaţă agricol şi cu domesticirea animalelor.