Succesul clipurilor publicitare, evaluat cu ajutorul undelor cerebrale

Prin observarea semnalelor emise de neuroni în cazul unui număr mic de indivizi se pot prezice reacţiile unui public mult mai larg la vizionarea unui spot publicitar şi a unui program TV, spun autorii acestui studiu, cercetătorii de la Universitatea Stanford din California.

La acest studiu, care a fost coordonat de profesorul Jacek Dmochowski, au participat 16 voluntari cu vârste cuprinse între 19 şi 32 de ani.

Activitatea cerebrală a voluntarilor a fost monitorizată - în timp ce vizionau un episod din serialul TV "The Walking Dead", precum şi reclame difuzate în timpul galelor Super Bowl 2012 şi 2013 (finala campionatului de fotbal american) - prin intermediul rezonanţei magnetice nucleare şi al encefalogramelor.

Semnalele cerebrale emise au arătat că nivelul de interes evidenţiat în timpul examenelor medicale era similar indicelui de satisfacţie măsurat, de exemplu, de platforma de socializare Twitter.

În acest nou studiu privind eficienţa reclamelor din timpul finalei Super Bowl, cercetătorii au descoperit reacţii neuronale aproape identice la voluntarii testaţi în ceea ce priveşte spoturile cele mai populare, a spus Dmochowski. "Acest lucru demonstrează că, în general, stimulii pe care îi preferăm sunt experimentaţi în mod similar", a mai spus acesta.

Însă, pentru moment, similarităţile au fost detectate doar în cazul conţinuturilor apreciate, nu şi în ceea ce priveşte imaginile cu "implicaţii negative".

Tehnica pusă la punct de cercetătorii americani va fi evaluată prin intermediul unor noi studii, însă se poate dovedi utilă pentru companiile de marketing, precum şi pentru cele din domeniul producţiilor muzicale şi chiar al educaţiei (evaluarea calităţii unui curs pe un mic grup de studenţi).

O tehnică clasică de marketing constă în testarea produselor şi ideilor - inclusiv politice - pe un eşantion reprezentativ din populaţia ţintă.

Însă răspunsurile individuale pot fi "bruiate" de o modalitate de exprimare proastă şi de presiunile grupului, lucru care nu se întâmplă în cazul semnalelor cerebrale.