Suprafaţa banchizei arctice din această iarnă, la cel mai scăzut nivel din istorie

Suprafaţa banchizei arctice a atins în această iarnă nivelul maxim de 14,54 milioane de kilometri pătraţi pe 25 februarie, potrivit estimărilor preliminare, cu 1,1 milioane de kilometri pătraţi mai puţin decât media anuală de 15,64 milioane de kilometri pătraţi, măsurată între 1981 şi 2010, şi cu 130.000 de kilometri pătraţi mai puţin decât precedentul record de minim istoric, înregistrat în 2011, informează lemonde.fr.

În acest an, suprafaţa maximală acoperită cu gheaţă a fost înregistrată cu 15 zile mai devreme ca de obicei. În general, între 1981 şi 2010, maximul era atins de obicei pe 12 martie, precizează NSIDC.

Data la care se înregistrează suprafaţa maximă a banchizei arctice variază considerabil de la un an la altul - de la 24 februarie în 1996 cel mai devreme şi până la 2 aprilie 2010 cel mai târziu, au precizat cercetătorii americani.

Ţinând cont de variabilitatea suprafeţei acoperite cu gheaţă din această perioadă a anului, este posibil ca banchiza să continue să se extindă în următoarele două-trei săptămâni, au adăugat autorii acestui studiu. Totuşi, pare destul de improbabil ca în perioada următoarele să se producă o acumulare de gheaţă suficient de mare pentru a depăşi valoarea maximală înregistrată pe 25 februarie, estimează glaciologii.

Pe parcursul iernii 2014-2015, suprafaţa ocupată de gheaţa din Oceanul Arctic a crescut cu 9,91 milioane de kilometri pătraţi, o creştere net inferioară în comparaţie cu sezonul 2013-2014, care a cunoscut o creştere record. Slaba formare de gheaţă din această iarnă se explică, parţial, printr-o lună februarie ce a fost caracterizată de o evoluţie neobişnuită a jet-stream-ului arctic (curent de aer) care a determinat o încălzire a Arcticii pe coasta Oceanului Pacific, ce a antrenat apariţia unei banchize reduse în Marea Bering şi Okhotsk.

În timpul primelor două săptămâni din martie, temperaturile din întreaga zonă arctică, măsurate la câteva mii de metri altitudine, au fost cu câteva grade Celsius peste media din acelaşi interval precizat anterior, şi chiar cu 8-10 grade Celsius mai mari în Marea Barents, în norul Norvegiei.

Pentru organizaţia ecologistă World Wide Fund for Nature (WWF), "aceste date ar trebui să fie un semnal de alarmă".

"Încălzirea globală nu se va opri la cercul arctic şi fără o reducere drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră vom sfârşi prin a avea o climă complet diferită, imprevizibilă şi distrugătoare pentru ecosisteme şi pentru oameni", a declarat într-un comunicat Samantha Smith, coordonatoarea Biroului pentru climă şi energie din cadrul WWF. Ea a reamintit faptul că 2014 a fost anul cel mai cald de pe Terra de când oamenii de ştiinţă au început, în 1881, să efectueze măsurători de temperatură.