Păsările îşi dau seama când cântă fals

Cintezele sunt capabile să anticipeze notele pe care trebuie să le cânte chiar înainte de a le cânta în mod efectiv.

Această descoperire are implicaţii asupra felului în care oamenii învaţă limbajul, confirmă Richard Hahnloser, profesor în neuroinformatică şi principalul autor al studiului.

În regnul animal, exemplul speciilor sau indivizilor care învaţă să scoată sunete graţie învăţămintelor predate de alte specii sau alte exemplare reprezintă o raritate.

În afară de oameni, acest proces de învăţare este întâlnit doar la balene, delfini, lilieci şi păsări.

Goeg Keller, un colaborator al profesorului Hahnloser a implantat electrozi minusculi în creierul cintezelor vărgate şi în acest fel cei doi cercetători au putut să măsoare impulsurile electrice care trec prin anumite zone neuronale în momentul în care aceste păsări încep să cânte.

Rezultatele au fost surprinzătoare: neuronii mobilizaţi nu sunt aceiaşi atunci când păsările ascultă trilurile altor păsări faţă de neuronii activaţi în momentul în care ele cântă singure.

Creierele păsărilor dispun de un fel de "partitură" de referinţă şi de neuroni specifici care pot să detecteze diferenţele între sunete.

Masculii din specia cintezelor vărgate cântă arii foarte complexe, pe care le perfecţionează cu ajutorul exemplarelor mai în vârstă şi deci mai experimentate.

Cântecele adulţilor sunt sofisticate, iar cele ale exemplarelor tinere seamănă cu gângurelile copiilor.

Cântecul este foarte important în lumea păsărilor, deoarece de calitatea acestuia determină femelele să decidă de cine să se lase seduse.

Dacă femele consideră că un cântec nu este suficient de "sexy", atunci ele zboară în altă parte, căutând o altă pereche, a explicat Sarah Woolley, profesor de ştiinţe comportamentale în cadrul Universităţii Columbia (SUA).