„Gaia este acum gata să înceapă faza ştiinţifică, însă punerea în funcţiune a scos la iveală mai multe anomalii neaşteptate”, a explicat ESA într-un comunicat.
În ciuda unor decalaje, ESA ar trebui să poată face public un „catalog al cerului” actualizat prin intermediul datelor furnizate de Gaia în vara anului 2016.
Una dintre problemele întâlnite în timpul punerii în funcţiune a instrumentelor a fost formarea unei pojghiţe de gheaţă pe elementele optice, posibil din cauza unei cantităţi de apă captate în vehiculul spaţial în timpul lansării.
Gaia, care şi-a început călătoria pe 19 decembrie, fiind lansat de o rachetă Soyuz de la Centrul spaţial din Guyana, s-a poziţionat într-un post de observare privilegiat – punctul Lagrange 2, care urmăreşte planeta noastră în mişcarea ei de revoluţie în jurul Soarelui, la circa 1,5 milioane de kilometri de Terra.
„Plasarea pe orbită în jurul punctului L2 este o misiune destul de complexă, întrucât propulsoarele lui Gaia trebuie să împingă satelitul în direcţia dorită, păstrând în acelaşi timp instrumentele ştiinţifice fragile la adăpost de Soare”, a explicat, în ianuarie, David Milligan, directorul misiunii.
Gaia, a cărei misiune este programată să dureze cinci ani, cu costuri de 740 de milioane de euro, va localiza circa 1 miliard de stele, fiecare dintre ele urmând să fie monitorizată de 70 de ori, la fiecare trecere a lor prin câmpul vizual al satelitului.
Gaia va determina poziţia şi mişcarea stelelor, dar şi distanţa care le separă de Terrra – parametrul cel mai dificil de obţinut. Pentru 99% dintre ele, această distanţă nu a fost niciodată măsurată cu precizie.