Tratamentul cancerului avansează, dar pacienţii şi medicii reclamă efectele secundare dure

Bolnavii de cancer au declanşat o mişcare pentru a schimba radical modul în care sunt testate noile medicamente împotriva cancerului, iar Administraţia americană pentru alimente şi medicamente îndeamnă producătorii de medicamente să facă o treabă mai bună pentru a găsi cea mai mică doză eficientă, chiar dacă acest lucru necesită mai mult timp, scrie AP.

Progresele în materie de tratament înseamnă că milioane de oameni supravieţuiesc ani de zile cu cancere incurabile.

Jill Feldman, în vârstă de 54 de ani, din Deerfield, Illinois, a trăit 15 ani cu cancer pulmonar, datorită acestor progrese. Părinţii ei au murit amândoi de cancer pulmonar la câteva luni după ce au fost diagnosticaţi. Dar medicamentul împotriva cancerului îi provoacă dureri articulare, oboseală şi răni în gură care fac dureroase mâncatul şi băutul.

„Dacă bei ceva prea fierbinte, îţi arde foarte tare gura. Aşa simt gura mea 24 de ore din 24, 7 zile din 7”, a spus Feldman.

Ea a redus doza cu aprobarea medicului ei, dar doreşte ca producătorii de medicamente să studieze doze mai mici încă din primele etape ale procesului de cercetare.

„Nimeni nu ar trebui să suporte efectele nocive evitabile ale tratamentului”, a spus ea.

Toleranţa la medicamentele pentru cancer, testată gradual

Spre deosebire de alte boli, dezvoltarea medicamentelor pentru cancer s-a concentrat pe găsirea a ceea ce se numeşte „doza maximă tolerată”.

Pentru a accelera testarea medicamentelor de chimioterapie, cercetătorii măresc doza la câteva persoane în cadrul primelor studii pentru a determina cea mai mare doză posibilă pe care pacienţii o pot tolera. Această filozofie „mai mult este mai bine” funcţionează pentru chimioterapie, dar nu neapărat pentru medicamentele mai noi împotriva cancerului - precum cel pe care îl ia Feldman - care sunt mai bine ţintite şi acţionează diferit.

Chimioterapia este ca un berbec pentru care loviturile agresive sunt o strategie bună. Dar medicamentele mai noi împotriva cancerului sunt mai degrabă ca şi cum ai avea o cheie de la uşa din faţă, şi pentru care practic nu ai nevoie să spargi uşa cu berbecul. Acestea ţintesc o mutaţie care determină creşterea celulelor canceroase, de exemplu, sau stimulează sistemul imunitar al organismului să se alăture luptei.

„S-ar putea să aveţi nevoie doar de o doză mică pentru a opri acel driver al cancerului”, a declarat dr. Lillian Siu, care conduce dezvoltarea medicamentelor împotriva cancerului la Princess Margaret Cancer Center din Toronto. „Dacă puteţi obţine acelaşi efect pentru banii dvs., de ce să mergeţi mai sus?”.

Prin intermediul unui program numit Project Optimus, FDA îndeamnă producătorii de medicamente să includă mai mulţi pacienţi în studiile timpurii de determinare a dozelor pentru a obţine date mai bune despre momentul în care pot funcţiona doze mai mici. O motivaţie cheie pentru acest proiect a fost „apelul tot mai mare din partea pacienţilor şi a avocaţilor ca medicamentele împotriva cancerului să fie mai uşor de tolerat”, a declarat purtătorul de cuvânt al FDA, Chanapa Tantibanchachai, într-un e-mail.

Multe dintre noile medicamente împotriva cancerului au fost dezvoltate folosind vechea strategie. Acest lucru duce la probleme atunci când pacienţii sar peste doze sau încetează să ia medicamentele din cauza efectelor secundare. Unele recomandări de doze au fost reduse oficial după ce medicamentele au fost aprobate. Alte scăderi de doze se întâmplă la fiecare pacient în parte.

Potrivit unui studiu, aproape jumătate dintre pacienţii care au participat la studii în stadiu avansat cu 28 de medicamente de terapie ţintită au avut nevoie de o reducere a dozelor.

„Am împins doza cât mai sus posibil”, a declarat dr. Patricia LoRusso, care conduce descoperirea de medicamente la Yale Cancer Center. „Obţii efecte secundare şi apoi trebuie să opreşti medicamentul pentru a te recupera de efectele secundare, iar tumora poate creşte”.

Variaţii uriaşe în reacţiile pacienţilor la tratament

Există, de asemenea, variaţii uriaşe de la pacient la pacient. Cantitatea de pastilă care ajunge în sânge poate varia din cauza funcţiei hepatice şi renale şi a altor diferenţe. Dar asta înseamnă că scăderea dozei pentru toată lumea riscă să subdoteze unii pacienţi, a spus LoRusso.

„Provocarea este: Unde se află punctul optim?”, a spus LoRusso.

Dr. Julie Gralow, director medical al Societăţii Americane de Oncologie Clinică, planifică un studiu pe 500 de pacienţi pentru a testa doze mai mici de două medicamente pentru cancerul de sân care s-a răspândit. Studiul va compara două strategii: Începerea tratamentului cu doza completă, apoi reducerea dozei în funcţie de efectele secundare versus începerea tratamentului cu o doză mai mică şi creşterea dozei dacă pacientul are rezultate bune.

O mare parte din întrebările legate de dozele mari au venit din partea pacienţilor cu cancer de sân metastatic, inclusiv din partea Patient Centered Dosing Initiative, care a realizat sondaje influente în rândul pacienţilor şi al medicilor oncologi.

„Vom fi sub tratament pentru tot restul vieţii noastre”, a declarat Lesley Kailani Glenn, 58 de ani, din Central Point, Oregon. "Vrem să încercăm să trăim cât mai bine posibil, ştiind că tratamentul nu se va opri niciodată-niciodată”.

În cei 11 ani în care a trăit cu această boală, a escaladat Muntele Whitney din California, a făcut o drumeţie pe Cinque Terra în Italia şi a înfiinţat o organizaţie non-profit.

Când Glenn a aflat cum cercetarea în domeniul medicamentelor împotriva cancerului favorizează dozele mari, a început să lucreze cu medicul ei. Ea a luat medicamente în doze mai mici şi chiar mai mici atunci când nu poate trăi cu efectele secundare. Diareea este cea care o face să se răzgândească: Vrea să îşi poată plimba câinele sau să facă cumpărături fără să se îngrijoreze de o urgenţă la baie.

„Ultimul lucru pe care ni-l dorim este să ni se fure calitatea vieţii”, a spus Glenn.

Prin intermediul Proiectului Optimus, FDA încurajează dezvoltatorii de medicamente să efectueze mai multe comparaţii de dozare faţă în faţă. Acest lucru ar putea încetini procesul, a declarat dr. Alice Shaw, care conduce dezvoltarea timpurie a medicamentelor împotriva cancerului la Novartis.

„Acest lucru va necesita mai mulţi pacienţi şi apoi, după cum vă puteţi imagina, va necesita, de asemenea, mai mult timp pentru a identifica, înrola şi trata aceşti pacienţi”, a spus Shaw. Adăugarea a şase luni până la un an la proces, a spus Shaw, trebuie să fie pusă în balanţă cu nevoia urgentă de noi medicamente pentru cancer.

Dar obţinerea dozei corecte din timp va duce, pe termen lung, la medicamente mai eficiente, a declarat dr. Timothy Yap, dezvoltator de medicamente la MD Anderson Cancer Center din Houston. „Dacă pacienţii nu iau medicamentul, atunci acesta nu va funcţiona”.