Tutankhamon, ucis de malarie şi de o maladie osoasă - GALERIE FOTO

Tutankhamon a murit tânăr, la vârsta de 19 ani, în anul 1324 înaintea erei noastre, fără moştenitori, oferind astfel ocazia egiptologilor să lanseze numeroase speculaţii referitoare la maladiile ereditare din familia regală a celei de-a XVIII-a dinastii egiptene, dar şi diverse teorii despre cauza morţii faraonului, după ce acesta a petrecut totuşi nouă ani pe tronul Egiptului, a explicat Zahi Hawass, directorul Consiliului Suprem al Antichităţilor Egiptene, principalul autor al studiului.

Cercetătorii s-au concentrat asupra mai multor metode, precum radiologia şi analiza ADN-ului, în cadrul unui studiu efectuat pe 16 mumii, dintre care 11, inclusiv cea a lui Tutankhamon, au aparţinut familiei regale.

Aceste cercetări ştiinţifice, realizate între 2007 şi 2009, aveau ca scop determinarea legăturilor de rudenie şi a caracteristicilor patologice ereditare transmise în această familie. Cercetările au permis astfel identificarea tatălui lui Tutankhamon în persoana lui Akhenaton, soţul legendarei regine Nefertiti.

Cele două mumii au în comun mai multe caracteristici morfologice unice şi au aceeaşi grupă de sânge.

Autorii acestui studiu au determinat, totodată, că mama tânărului faraon este mumia numită de specialişti KV35YL, al cărei nume real a rămas necunoscut. Ei au identificat-o şi pe bunica lui Tutankhamon, aceasta fiind regina Tye, mama lui Akhenaton.

"Aceste rezultate ne duc cu gândul că o circulaţie sangvină defectuoasă în ţesuturile osoase - ce conduce la slăbirea sau distrugerea parţială a osului - combinată cu malaria reprezintă cauza cea mai probabilă a morţii lui Tutankhamon", survenită în urma unui fracturi, a explicat Zahi Hawass, al cărui studiu va fi publicat în Journal of the American Medical Association (JAMA) din 17 februarie.

Acest diagnostic a putut fi stabilit cu ajutorul unor teste genetice care au relevat prezenţa mai multor malformaţii în familia lui Tutankhamon, precum maladia Kohler, care distruge celulele osoase.

Analizele ADN au pus, totodată, în evidenţă prezenţa a trei gene asociate cu parazitul Plasmodium Falciparum, responsabil cu transmiterea malariei, la patru dintre mumiile studiate, inclusiv la cea a lui Tutankhamon.

"Acest diagnostic a fost întărit prin descoperirea în mormântul său a unor bastoane şi a unei farmacii pentru lumea de dincolo", au declarat autorii studiului.

Acest studiu a îndepărtat ipoteza potrivit căreia Tutankhamon sau ceilalţi membri ai familiei regale din acea epocă ar fi suferit de ginecomastie - dezvoltarea în exces a sânilor la bărbaţi - sau de sindromul Marfan, o maladie genetică rară ce poate conduce la dilatarea aortei.

"Este improbabil ca Tutankhamon sau Akhenaton să fi avut o alură fizică ciudată sau efeminată", consideră autorii.

Tutankhamon şi strămoşii săi erau puţin cunoscuţi până la descoperirea făcută în 1922, în Valea Regilor, de britanicul Howard Carter, a mormântului său intact, ce conţinea o fabuloasă comoară, din care făcea parte şi masca mortuară a faraonului, din aur masiv.

Acest studiu deschide calea către o nouă abordare ştiinţifică în genealogia moleculară din perioada faraonilor egipteni.

Într-un editorial ce însoţeşte acest studiu, medicul Howard Markel de la Universitatea din Michigan (SUA) este de părere că lucrarea va ridica numeroase probleme de natură etică, cum ar fi dacă personalităţile istorice trebuie să beneficieze după moarte de dreptul de a li se respecta viaţa privată, ca şi oamenii obişnuiţi.