Un grup de trei gene, cauza pandemiei de gripă spaniolă din 1918

Studiul, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, prezintă rezultatele testelor efectuate pe dihori - care reacţionează la gripă la fel ca oamenii - şi indică mutaţiile care au transformat o răceală obişnuită într-o pandemie periculoasă.

"Pandemia de gripă spaniolă din 1918 a fost cea mai devastatoare manifestare a unei boli infecţioase din istoria umanităţii, provocând moartea a aproximativ 50 de milioane de persoane. Am dorit să aflăm de ce virusul din 1918 a provocat pneumonii grave", a spus Yoshihiro Kawaoka, coordonatorul studiului.

În timpul pandemiei de gripă spaniolă din 1918 au murit 2,5% din persoanele afectate de virus, comparativ cu mai puţin de 1%, în timpul epidemiilor anuale de gripă.

Autopsiile efectuate au arătat că majoritatea victimelor (deşi erau persoane tinere şi cu o stare generală bună) au murit pentru că au dezvoltat forme severe de pneumonie.

Potrivit studiului, dacă majoritatea tulpinilor de virusuri gripale infectează tractul respirator, provocând infecţii, în cazul pandemiei din 1918, un complex de trei gene a ajutat virusul să reziste şi să reproducă în plămâni.

Testele efectuate pe dihori au arătat că cele trei gene - numite PA, PB1, şi PB2 - amplifică la nivel pulmonar simptomele gripei, provocând efecte similare cu cele ale pandemiei de gripă spaniolă din 1918.

Majoritatea specialiştilor cred că va izbucni o nouă pandemie de gripă, un virus declanşator "eligibil" fiind chiar H5N1, virusul gripei aviare.

H5N1 a fost depistat în Asia, Europa şi Africa. Chiar dacă în mod obişnuit nu afectează oamenii, a ucis 247 din cele 391 de persoane infectate, începând din 2003.

O mutaţie a virusului ar putea genera o pandemie, care ar putea ucide milioane de persoane în doar câteva luni.