Un nou studiu arată că praful de frână este mai toxic decât gazele de eşapament

Cercetătorii au descoperit că acest tip de poluare, care nu este încă reglementat, reprezintă acum principala sursă de emisii din transportul rutier în multe ţări europene, transmite Science Alert.

La experimentele de laborator, oamenii de ştiinţă au cultivat celule care imită ţesutul pulmonar şi le-au expus atât la praf de frână, cât şi la particule din gazele de eşapament diesel. Rezultatele au arătat că praful de frână a fost semnificativ mai nociv pentru celule, provocând efecte asociate cu boli precum cancerul pulmonar şi astmul.

Un aspect surprinzător al cercetării vizează plăcuţele de frână moderne, care nu mai conţin azbest - interzis în Marea Britanie din 1999. Ironic, praful provenit de la noile plăcuţe organice fără azbest (NAO) s-a dovedit a fi cel mai toxic pentru celulele pulmonare, depăşind nocivitatea altor tipuri de plăcuţe şi chiar a gazelor de eşapament.

Cercetătorii au identificat conţinutul ridicat de cupru ca fiind principala caracteristică a prafului de frână provenit de la plăcuţele NAO. Aproape jumătate din cuprul din aerul pe care îl respirăm provine din uzura frânelor şi a anvelopelor.

Mai multe studii au demonstrat că expunerea la concentraţii mari de cupru este asociată cu afectarea funcţiei pulmonare şi cu un risc crescut de deces.

Trecerea la maşinile electrice nu va rezolva complet această problemă. Din cauza greutăţii mai mari, vehiculele electrice pot genera chiar mai mult praf decât cele pe benzină sau motorină, în ciuda etichetei de „zero emisii".

Noile standarde Euro 7, care vor intra în vigoare în noiembrie 2026, vor impune pentru prima dată limite pentru emisiile de praf de frână. Acest lucru ar putea stimula inovaţia în dezvoltarea unor noi materiale pentru frâne sau a unor mecanisme de captare a prafului.

În Statele Unite, California şi Washington au adoptat deja legislaţie pentru reducerea conţinutului de cupru din plăcuţele de frână, dar acest lucru s-a făcut în principal din cauza îngrijorărilor legate de efectele asupra vieţii acvatice.

Emisiile non-exhaust reprezintă aproximativ 60% din toate particulele de poluare generate de vehicule în Marea Britanie. Cercetătorii subliniază că nu există niciun nivel sigur de expunere la poluanţii din aer şi că această problemă trebuie abordată la fel de serios ca şi emisiile de la ţeava de eşapament.