Un test genetic permite dozarea ideală a medicamentelor anticoagulante

Un studiu clinic, coordonat de companiile americane Medco şi Mayo Clinic, a relevat faptul că numărul total al spitalizărilor, inclusiv al acelora care sunt provocate de hemoragii şi de cheaguri sangvine, ar putea fi redus cu aproape o treime printr-o simplă testare a variaţiilor a două gene - CYP2C9 şi VKORCI - care influenţează semnificativ sensibilitatea pacienţilor faţă de warfarină, un anticoagulant puternic, cel mai frecvent prescris în practica medicală actuală.

Aproape două milioane de persoane din Statele Unite ale Americii încep în fiecare an un tratament cu warfarină, pentru a împiedica formarea cheagurilor sangvine, atunci când suferă de fibrilaţie auriculară - forma de aritmie cardiacă cel mai frecvent întâlnită - sau după înlocuirea pe cale chirurgicală a unei valve a inimii.

Studiul a fost prezentat, duminică, în cadrul conferinţei anuale organizate de American College of Cardiology (ACC) în oraşul american Atlanta.

Sensibilitatea faţă de warfarină este variabilă, iar reglarea dozajului pentru fiecare pacient poate necesita uneori chiar şi câteva săptămâni sau câteva luni, în timpul cărora pacientul este supus unui număr mare de analize de sânge.

În timpul acestei perioade de reglare a tratamentului, pacienţii se confruntă cu un risc ridicat de tromboză - formarea unui cheag în interiorul unui vas de sânge din cauza unui dozaj prea slab de warfarină - sau de hemoragie, în cazul unei doze prea puternice de anticoagulant.

Acest studiu a fost primul de acest tip efectuat la nivel naţional în Statele Unite ale Americii. Studiul a fost realizat pe un eşantion de 896 de pacienţi, care au început un astfel de tratament în 49 dintre cele 50 de state americane.

La puţin timp după ce participanţii au început să ia warfarină, cercetătorii de la Mayo Clinic au efectuat analize de sânge pentru fiecare dintre ei, pentru a determina sensibilitatea lor genetică faţă de acest anticoagulant, iar rezultatele au fost transmise medicilor acestor pacienţi.

În timpul primelor şase luni ale studiului, pacienţii astfel testaţi genetic au beneficiat de o reducere cu 31% a riscului de spitalizare.

Reducerea riscului de spitalizare din cauza unei hemoragii sau a unui cheag sangvin a fost de 43% la nivel general, au precizat autorii studiului.