Veste bună pentru viitorii exploratori ai planetei Marte: solul marţian conţine 2% apă

"Unul dintre rezultatele cele mai spectaculoase ale studiului realizat pe primul eşantion analizat de Curiosity se referă la procentajul ridicat de apă din solul marţian, care este de aproximativ 2%", a declarat Laurie Leshin, cercetătoare la Rensselaer Polytechnic Institute, din statul american New York, coautoare a acestui studiu publicat joi în revista americană Science.

Eşantionul - care a fost încălzit până la temperatura de 835 de grade Celsius - a degajat procente semnificative de dioxid de carbon (CO2), de oxigen şi de compuşi de sulf, însă apa a fost elementul gazos cel mai abundent, a subliniat cercetătoarea americană.

Viitorii astronauţi ar putea extrage aproximativ un litru de apă dintr-o cantitate de 0,03 metri cubi din acel nisip marţian, iar "asta înseamnă destul de mult", spune Laurie Leshin.

"Până acum, Marte era văzută - în afara regiunilor sale polare - ca un deşert şi, deşi este vorba de o proporţie de apă considerabil mai mică decât aceea descoperită într-un eşantion de sol terestru, este o cantitate substanţială şi reprezintă o resursă importantă" pentru viitorii exploratori ai "planetei roşii", a explicat ea.

"Această apă se găseşte aproape peste tot pe planeta Marte în solul de suprafaţă, sub picioarele voastre, dacă aţi fi un astronaut. Este suficient să încălzeşti puţin solul pentru a obţine apă", a dezvăuit cercetătoarea americană.

"Marte este acoperită cu un fel de strat de nisip care este un amestec şi care se deplasează pe întreaga planetă din cauza frecventelor furtuni de praf, iar, din acest motiv, un eşantion din acest sol conţine o colecţie microscopică din toate rocile marţiene şi ne ajută să ne facem o idee bună despre suprafaţa marţiană în ansamblul ei", a mai spus aceasta.

Apa există din abundenţă pe Marte sub formă de gheaţă în regiunile polare. În 2003, sonda europeană Mars Express, aflată pe orbita acestei planete, a confirmat prezenţa apei îngheţate în calota polară sudică. La puţin timp după aceea, aceeaşi sondă a descoperit prezenţa unui strat de permafrost în jurul polului nord, care se întinde pe o suprafaţă de câteva sute de kilometri pătraţi.

Pe lângă analiza gazelor din solul marţian, alte patru analize efectuate cu alte instrumente de la bordul robotului Curiosity au fost publicate, joi, în revista Science. Aceste rezultate îi ajută pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine natura şi structura solului marţian, precum şi rolul apei.

Ajuns în craterul Gale din regiunea ecuatorială marţiană, pe 6 august 2012, Curiosity, cel mai sofisticat robot explorator, cu şase roţi, trimis vreodată de oameni pe o altă planetă, a demonstrat deja faptul că "planeta roşie" a fost propice vieţii microbiene în trecutul ei îndepărtat, acesta fiind de altfel principalul obiectiv al misiunii sale.

Un studiu publicat săptămâna trecută a funcţionat însă ca un duş rece pentru speranţele oamenilor de ştiinţă de a găsi forme de viaţă actuale pe Marte, întrucât roverul Curiosity nu a depistat nicio urmă de metan în atmosfera marţiană.

În ultimele săptămâni, roverul şi-a reluat călătoria spre Muntele Sharp, aflat la o distanţă de opt kilometri, principala ţintă de explorare a misiunii sale care va dura doi ani. Periplul său va dura mai multe luni, cu atât mai mult cu cât Curiosity se va opri în drumul său pentru a analiza mai multe formaţiuni interesante din punct de vedere geologic.

Baza Muntelui Sharp prezintă mare interes pentru oamenii de ştiinţă datorită diferitelor straturi sedimentare ale sale, care ar putea să îi ajute pe savanţii de la NASA să dateze perioadele în timpul cărora Marte a fost o planetă propice vieţii.