„În timp ce ploşniţele sunt pe cale să devină una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă casele din întreaga ţară, avem cunoştinţe foarte limitate despre caracteristicile lor genetice şi mecanismele lor de rezistenţă la insecticide”, a declarat Omprakash Mittapalli, profesor adjunct de entomologie la Universitatea Ohio, coautor al studiului.
Studiul a fost publicat în revista PLoS ONE.
„Ipoteza cel mai des folosită pentru a explica rezistenţa la pesticide a acestor insecte invadatoare se referă la mutaţiile suferite de anumite gene”, a declarat Omprakash Mittapalli. „Însă rolul detoxifiant şi antioxidant jucat de enzime, care ar explica rezistenţa ploşniţelor la insecticide, este încă foarte puţin înţeles”, a adăugat cercetătorul american.
Ţinut sub control după Al Doilea Război Mondial cu ajutorul DDT-ului şi al altor insecticide cu efecte durabile, numărul ploşniţelor (Cimex lectularius) a crescut brusc (cu peste 500%) în America de Nord în ultimul deceniu, dar şi în alte regiuni ale lumii.
Această invazie, care nu ocoleşte hotelurile de lux, îi costă miliarde de dolari în fiecare an pe proprietarii de spaţii de cazare şi necesită folosirea unor mari cantităţi de pesticide, deşi cele mai multe dintre acestea s-au dovedit a fi prea puţin eficiente.
În afară de rezistenţa lor la insecticide, creşterea spectaculoasă a transportului şi a turismului internaţional, ca şi achiziţionarea de mobilier de ocazie reprezintă alţi factori ce se fac „vinovaţi” de această invazie, afirmă autorii studiului.