Vorbitul inteligibil al persoanelor cu deficienţe de auz, explicat de cercetători

David Ostry şi Sazzad Nasir de la Universitatea McGill din Canada au realizat o experienţă de învăţare a motorului vorbirii la cinci subiecţi care au surzit la maturitate şi asupra altor şase subiecţi de aceeaşi vârstă, care însă nu sufereau de deficienţe de auz.

Persoanele surde purtau un implant auditiv, însă dispozitivul a fost scos din funcţiune pentru realizarea experimentului.

Participanţii au fost puşi să emită silabe scurte, în timp ce mişcarea maxilarelor lor a fost uşor contracarată de un aparat care a provocat o deformare a sunetelor.

După sute de repetiţii, subiecţii au fost capabili să îşi adapteze mişcările pentru a corecta aceste erori, şi persoanele cu deficienţe de auz şi cele sănătoase demonstrând aceeaşi capacitate de adaptare.

Potrivit cercetătorilor, studiul a demonstrat că producerea cuvintelor are legătură cu auzul, receptorii musculari, pielea şi ţesuturile moi ale coardelor vocale, care păstrează în memorie senzaţii.

"Atunci când un copil începe să vorbească, el primeşte două tipuri de informaţii", a spus David Ostry.

"Una este informaţia auditivă, sunetul propriei voci. În acelaşi moment, el primeşte şi informaţii de la receptorii din piele şi muşchi", a adăugat el.

"Atunci când nu mai ai capacitatea de a auzi, pierzi unul dintre cele două sisteme de bază ale exprimării prin cuvinte, însă unul dintre ele se păstrează.

Şi acesta contează enorm pentru afluxul senzorial asociat cuvintelor. El ar putea chiar reprezenta baza unei terapii a limbajului", a conchis el.