INTERVIU  Adrian Sârbu, după 22 de ani de la lansarea Ziarului Financiar: Ceea ce-i lipseşte astăzi omului de business dinspre ZF este componenta de entertainment şi acesta este motivul pentru care viitorul canal de business Aleph Business va avea ca slogan „Plăcerea de a face business“

Discuţia cu Adrian Sârbu o puteţi citi integral sau o puteţi urmări video pe zf.ro.

Ce înseamnă acum Ziarul Financiar pentru dumneavoastră?

Înseamnă un ziar pe care îl citesc în fiecare dimineaţă şi despre care am uitat că e al meu. Pentru că e foarte normal la 22 de ani, după ce ai creat ceva, să laşi acel ceva să zboare singur, să fie de capul lui. Îl citesc atât print, cât şi online. Uneori îl citesc la 2-3 noaptea când vine un cetăţean de la o firmă de distribuţie şi îl aduce. Îl citesc noaptea sau dimineaţa. După aia mă uit şi la site de câteva ori pe zi. Mă uit şi la conferinţele voastre. Deci cum e după 22 de ani să citeşti Ziarul Financiar? Răspunsul este: plăcut.

Când citiţi un articol, la ce vă gândiţi?

Când citeşti un articol de business îl distilezi în primul rând în numere, cifre. După aceea iei numerele respective şi le compari cu experienţa ta, cu proiecţiile tale, cu propriile tale idei şi la sfârşit tragi o concluzie. Da, materialul respectiv e relevant sau nu. E relevant ca informaţie, e relevant ca entertainment, având în vedere că pentru un om de business cifrele sunt entertainment.

Aţi vrut să faceţi un ziar de business care este mai mult decât un ziar economic. Ce înseamnă acum, după 22 de ani, acest ziar? Sau să-l denumim ZF, pentru că este mult mai complex decât Ziarul Finan­ciar, pentru comunitatea de busi­ness, pentru România.

E un fel de Mănăstirea Voroneţ despre care toată lumea vorbeşte frumos, foarte puţini o vizitează, dar atunci când ajung să o viziteze sunt foarte miraţi că românii au putut crea chestia asta. Şi aceşti români sunteţi voi, echipa ta cu toţi ceilalţi colegi, mai ales tineri.

Deci răspunsul este: e un mo­nu­ment.

Dacă putem vorbi de un produs virtual, sigur, e fizic pe hârtie, e un reper, e un produs de validare. Dacă eşti om de business, bancă în primul rând, instituţii financiare, dar nu numai, şi eşti cu Ziarul Financiar la subraţ sau între două - trei dosare pe care le plimbi, mai ales dacă eşti pe la un minister, ca să îţi justifici salariul, pui şi un Ziar Financiar, e altceva. Eşti om serios. Eşti o autoritate.

Comunitatea de business din România are o voce prin noi, fie că sunt companii româneşti, fie că sunt multinaţionale, fie că sunt bancheri, fie că sunt consultanţi. Ce-i lipseşte comunităţii de business să fie puternică?

Voinţa de a fi puternică. Comuni­tatea de business e puternică, românii generează aproape jumătate din PIB, angajează 40% din angajaţii României, aproape 2 milioane de cetăţeni. Dar n-au voinţa de a fi puternici. E o paralizie care a cuprins comunitatea de business undeva pe la începutul anilor 2000, înainte de boomul din 2000-2008, o paralizie sau un confort, o paralizie a comodităţii, nu o paralizie a fricii. Nu ne băgăm în politică, nu ne implicăm în deciziile de administrare ale ţării pentru că aşa e normal. Nu e deloc normal.

Şi pentru că nu e normal se vede diferenţa extraordinară şi dureroasă dintre managementul instituţiilor de stat şi managementul instituţiilor private, fie că sunt români la multinaţionale, fie că sunt români la propriul lor business. Încerc să le spun: Implicaţi-vă în administrarea comunităţii voastre! Nu trebuie neapărat să luaţi jobul lui Orban sau al lui nu ştiu care. Implicaţi-vă în administrarea comunităţii voastre, în managementul comunităţii, pentru că administrare înseamnă putere, politic înseamnă putere, dacă la baza puterii sunt oameni competenţi, statul nu va mai fi acest exemplu, simbol şi blestem al imposturii şi incompetenţei.

Asta lipseşte clasei de business. Pentru că e foarte comodă, pentru că ştie să-şi facă businessul. Mai mult sau mai puţin capitalizată, această clasă reprezentată de fiecare este confortabilă cu viaţa pe care o are. Consideră că o implicare în politică ar fi ceva periculos sau chiar amoral.

Ziarul Financiar este un produs 100% antreprenorial românesc într-o piaţă media în care au intrat şi multinaţionale, grupuri internaţionale. De ce grupurile internaţionale nu au intrat pe această piaţă, pe piaţa de economic, pe piaţa de business? De ce Ziarul Financiar a putut să existe şi după 22 de ani într-o economie în care jumătate din economie este a multinaţionalelor?

Întrebarea ar fi: „De ce nu există un ziar de business global în România?” Da?  (România este o piaţă prea mică pentru Wall Street Journal sau Financial Times. Mă gândeam cum un grup regional, cum este Ringier, nu a realizat el un ziar de business în România.)

În lumea noastră occidentală sunt două ziare mari de business: Financial Times şi Wall Street Journal. Ţinta noastră de la început, obiectivul meu, care a devenit al întregii echipe, aţi vrut, n-aţi vrut, este să fim un produs de acest nivel. Nu ştiu cât de mult suntem ca şi profesionalism comparat cu aceste două repere, dar faptul că Ziarul Financiar a fost foarte bun i-a descurajat pe alţii să vină să concureze. E foarte simplu, eu aşa văd lucrurile.

Ce înseamnă sloganul „Totul pentru business. Totul este business“?

Înseamnă că nu facem media decât pentru publicul pe care îl servim. Şi în cazul nostru, publicul pe care îl servim e comunitatea de business care a avut nevoie – şi are – de o identitate, de o oglindă a propriei identităţi. Uneori a avut nevoie să-şi definească identitatea în această oglindă. Şi pentru că această oglindă a ştiut cine e cel care se uită în oglindă, antreprenorul român şi-a definit ca obiectiv totul pentru antreprenorul român, pentru reprezentantul businessului.

Cealaltă componentă a sloganului e normală. În media, întotdeauna aspiri să fii exhaustiv, să-i dai publicului tău absolut toate informaţiile care îl interesează. Şi de aia vorbim de „Totul despre business”. Ceea ce cred că a făcut foarte clar Ziarul Financiar, adică voi, hai să zicem noi, a reuşit să şteargă peiorativul din sensurile cuvântului „business”. Noi am intrat în aşa-zisul capitalism în ’89, în care business era bişniţă. Ce era bişniţă? Era business.

Noi am intrat în actualul capitalism cu două cuvinte ca două pietre de moară de gâtul antreprenorului: om de afaceri, unde „afaceri” e ceva oneros, şi bişniţar. Şi iată că, fără să vă daţi seama, fără să ne dăm seama toţi, şi noi şi cei care ne citesc, am descoperit că „business” e un cuvânt foarte valid, foarte prezentabil, cu care orice antreprenor astăzi se afişează cum se afişează cu Ziarul Financiar.

Cu toţii ne confruntăm cu aceste schimbări tehnologice, noi mai mult pentru că am fost afectaţi de Google, de Facebook şi de tot ce a venit de peste ocean. De multe ori facem faţă acestor schimbări, alteori mai puţin. Cum vedeţi Ziarul Financiar sau ZF, pentru că acum este mai mult decât un ziar, peste un deceniu?

Sper să supravieţuiască ediţia print. Să fie ceva, un obiect de cult pe care îl ţii pe masă, după care îl duci la tine în bibliotecă, îl arhivezi şi te întorci la el peste ani de zile cum te-ai întoarce la nişte papirusuri egiptene. Sper să supravieţuiască această ediţie print. Produsul ZF va evolua, în principiu, în universul a ceea ce noi am lansat, care se numeşte Aleph, unde evident că identitatea ZF-ului se va păstra. Dar noul canal pe care o să îl lansăm, Aleph Business, va complementa produsul ZF, nu-l va înghiţi. Dar vom avea de fapt un univers al businessului, să-l numim al informaţiei şi entertainmentului de business, puţin mai extins.

Ceea ce lipseşte astăzi omului de business dinspre ZF este componenta de entertainment şi ăsta este motivul pentru care canalul Aleph Business va avea ca slogan „Plăcerea de a face business”, şi conştiinţa faptului că businessul este o plăcere, fie că vorbim de o pagină într-un site, într-o aplicaţie sau într-un produs de televiziune.

Suntem într-o lume în care audienţa televiziunilor clasice scade, acum aţi lansat Aleph News, urmează şi celelalte canale de televiziune, ce vă face să credeţi că cineva s-ar mai uita în continuare la o televiziune?

Nu se mai uită nimeni la televiziune, toată lumea foloseşte televizorul ca să vadă imagini în mişcare. Că acele imagini vin dintr-o platformă, dintr-o bază de programe cum e Netflix şi cum va fi şi Aleph la final sau că vin dintr-o sursă lineară cum sunt canalele de televiziune, televizorul este pur şi simplu un device foarte mare pe care vezi un conţinut audiovizual linear. Dar, în acelaşi timp, acelaşi conţinut aşa cum este cazul Aleph-ului îl consumi pe toate device-urile, îl vezi pe toate canalele social media, new media. Esenţial, ZF va supravieţui pentru că e un brand şi e un brand foarte puternic, un brand autoritar cu care se acetizează oricare consumator al lui, cititor sau spectator.

Cum arată televiziunea de business a viitorului? Dincolo de acest format de entertainment care îi lipseşte.

Eu îţi spun entertainment, dar eu nu mă exprim în aşa fel încât tu să mă înţelegi şi nu e din cauză că tu nu mă înţelegi, ci din cauză că eu sunt puţin încifrat, pentru că nu am dat drumul la acest canal. Aşa cum eram încifrat pe vremea când le spuneam diverselor personaje politice şi economice, pe vremea aia bancheri, că o să lansez Ziarul Financiar şi toţi mă întrebau de ce îi spun financiar şi nu îi spun Gazeta Economică sau nu ştiu ce alt nume.

Deci businessul este entertainment, este plăcere, drept urmare va fi un produs care, fundamental, este entertainment, care peste informaţia relevantă de business va aduce şi această componentă. Omul de business gândeşte şi vorbeşte în cifre, el nu gândeşte şi vorbeşte în cuvinte, de aceea limbajul unui produs de business – că e ziar, că e site, că e canal de televiziune – e foarte structurat, foarte relevant pentru cine înţelege şi într-o anumită măsură încifrat, codat pentru cei care nu îl înţeleg. Eu am trăit această experienţă pe pielea mea, prima dată în anii ’70, când am putut să citesc Wall Street Journal, nu înţelegeam nimic, nu că nu înţelegeam numerele, nu înţelegeam limbajul verbal literar al acelui ziar care e de fapt o transcriere de cifre.

Să spunem că televiziunea viitorului, produsul ăsta complex exhaustiv pe care îl va livra Aleph pentru diverse categorii de public în cazul nostru pentru business, Aleph Business, este un produs de informaţie rapid livrată, rapid descifrată, total relevantă şi care în procesul descifrării îţi creează o senzaţie de plăcere.

Pentru că entertainment înseamnă şi satisfacerea curiozităţii şi atingerea unui obiectiv. Sunt imagini arhicu­noscute cu mari câştigători la Bursă şi în business pentru care satisfacţia e mai mare decât un câştig la o partidă de box.

Vorbim de plăcerea câştigului, un produs de televiziune despre business şi despre oameni de business este despre cum citeşti cuvinte, dar citeşti cifre şi cum trăieşti plăcerea câştigului. Nu e nimic imoral sau ilegal în asta, aşa cum mulţi oameni credeau acest lucru când vorbeau despre business în 1998. Atunci, la 10 ani după Revoluţie, colegii tăi cu care am început o tot ţineau cu economicul. Chiar şi astăzi, statul român, care ar trebui să fie administrat după regulile administrării foarte precise din business, vorbeşte despre activitatea economică.  

Nu vorbim cum era înainte de ’89 când oamenii de business erau tovarăşi de răspundere din sectorul economic. Şi astăzi sunt la fel numai că nu sunt de răspundere, sunt de altceva, şi se vede în fiecare zi, din păcate. Chiar dacă 90% din economia României e privată sau e deţinută de multinaţionale. Acestea sunt de fapt înlocuitori sectoriali ai statului. Multinaţionalele sunt state trans­­na­ţio­nale pe respectivul segment de produs.

Cei pe care îi alegem vorbesc despre o activitate economică cu toate că este un business, investeşti în ceva, ai o resursă, generezi un produs sau un serviciu, obţii un profit pe care îl capitalizezi. Aşa trebuie să fie şi statul, iar administrarea statului trebuie făcută tot după principii de business şi de aceea administratorii din România, cei care tre­­­buie să administreze domeniul public, trebuie să fie oameni care vin din sec­­­to­rul de business. M-ai întrebat la înce­put ce îi lipseşte omului de business şi îi spun de vreo cinci ani, de când m-am întors în ţară: îi lipseşte conştiinţa fap­tului că are o răspundere faţă de Ro­mânia şi această răspundere înseam­nă admi­­nistrarea României în fiecare sector.

Ce i-aţi spune cuiva care are 20 de ani şi visează să devină jurnalist într-un context în care media este mai mult hulită decât apreciată?

Meseria de jurnalist este una dintre cele mai frumoase meserii din lume. Eu am fost binecuvântat de părinţii mei, tatăl meu m-a îndrumat către o meserie creativă, cea de regizor de film, el fiind ziarist, deci jurnalist. Până la urmă, le-am făcut pe amândouă, cât am putut din fiecare şi mai ales am determinat pe alţii să le facă, eu a trebuit să le asigur resursele şi să inventez produse.

Noi am angajat la Aleph 300 de oameni în ultimul an, avem 100 de copii care au aplicat voluntar după ce am deschis canalul, sunt foarte impresionat. O să alegem din ei, o să îi creştem. Dar ceea ce eu mi-am reamintit, pentru că în multele joburi pe care a trebuit să le fac uitasem asta, este că totuşi meseria de jurnalist este una extraordinară şi asta le spun tot timpul colegilor.

Astăzi câştigul e decent, cel puţin la noi, dacă ai motivaţia naturală să fii jur­nalist, dacă gândeşti cu mintea ta, cu ca­­pul tău, pentru că tu reprezinţi pe cineva, reprezinţi cititorul tău şi cititorul tău întotdeauna speră de la tine mai mult decât ar face el şi de aia te respectă. Acest lucru îl poţi reuşi doar cu moti­va­ţie, pentru că această meserie este foarte grea.

Din fericire ai Facebook, ai posibilitatea astăzi să faci jurnalism fără nicio educaţie şi într-o oarecare măsură unii fac jurnalism pe Instagram. Eşti jurnalist oriunde în social media, eşti entertainer în social media, deci ai nişte mijloace fabuloase. Poţi tu însuţi să fii un brand. Dar trebuie să ai motivaţie, respect pentru principiile etice ale jurnalismului fundamental şi evident putere de a învăţa şi de la un moment dat puterea de sacrificiu. Nu e un cuvânt mare. Trebuie să înţelegi că trebuie să te aşezi pe tine în spate, să faci loc celui pentru care lucrezi, cititorul, şi cel datorită căruia exişti, cel care te citeşte, te urmăreşte şi te urmează.

• VIDEO Gala ZF 2020, 19 noiembrie. Romanians going global. Cei mai valoroşi executivi români care lucrează în străinătate