Silviu Predoiu: O persoană agresată informaţional este mai anxioasă, mai panicată şi, prin urmare, mai vulnerabilă

Silviu Predoiu explică într-un text publicat pe pagina personală de Facebook cum a apărut news fatigue odată cu izbucnirea epidemiei de coronavirus: de la indicaţiile de a ne spăla des pe mâini, la informaţiile despre transmiterea virusului prin încălţăminte, apoi prin pungile de cumpărături şi haine. Toate aceste informaţii au dus la o agresare psihologică a publicului cu informaţii negative, care ţintesc siguranţa stării sale de sănătate şi care are, în final, are asupra sa două efecte: creează sentimentul de neputinţă, la pachet cu disperarea şi frica, sau duce la apariţia indiferenţei.

Silviu Predoiu spune că ambele efecte sunt la fel de periculoase deoarece duc la abandon, defetism, ignorarea normelor de protecţie şi, pentru a le face faţă, ne oferă câteva sfaturi despre cum să triem informaţiile pentru a ne proteja sănătatea mentală.

Prezentăm integral textul publicat de Silviu Predoiu:

“Opinii, ştiri, idei, aprecieri, păreri, verdicte, interdicţii, recomandări, limitări, decizii, statistici, breaking news. Multe, prea multe, foarte multe şi mai ales, toate, dar toate, pe unul şi acelaşi subiect. Le găsim peste tot, vin către noi, chemate sau nu, din ecranele televizoarelor, calculatoarelor, laptop-urilor, tabletelor, telefoanelor, sunt majoritare în puţinele publicaţii tipărite ce au mai rămas pe piaţă, le auzim pe posturile de radio, le vedem pe bannerele publicitare, etc.
Graniţa dintre suficientă informare şi suprainformare este foarte subţire, iar preţul pentru trecerea acesteia este plătit în creşterea, uneori dramatică, a stării noastre de anxietate. Cu ceva timp în urmă încercam să explic cuiva, care îmi spunea că organizează lunar instruiri pe teme de cyber security pentru personalul firmei sale, ce înseamnă . Când suntem bombardaţi în mod neprofesionist cu avertismente despre multitudinea de riscuri ce ne pândesc atunci când ne aflăm în faţa ecranului unui calculator, cu date despre câte sisteme de securitate trebuie să achiziţionăm, câţi paşi trebuie să respectăm pentru un minim de siguranţă, câte parole complexe ar trebui să reţinem şi să schimbăm periodic …… rezultatele sunt exact opuse celor scontate: operatorul ajunge la concluzia că de fapt nimic nu are sens, că în fapt totul este un joc al şansei, aşa că în final va avea aceeaşi parolă, notată pe ultima pagină a agendei de pe birou, împărtăşită şi colegei, în