COMENTARIU Valeriu Şuhan: Preoteasa amorului liber şi ”conceptul” cetăţean autonom

Obiectul ”adresei” îl reprezintă solicitarea de a nu promulga Legea 45/2020 privind protecţia şi promovarea intereselor minorului.

Într-o manieră pudică, ”adresa” se referă la ”educaţie pentru sănătate” ascunzând inabil, interesul pentru educaţia sexuală. Din douăsprezece referiri în text, doar într-o singură situaţie, discret, se completează ”…. şi educaţie sexuală”.

Motivul ”adresei” îl constituie faptul că, printr-un amendament, ”a fost limitat accesul elevilor la programele şi activităţile de Educaţie pentru sănătate şi educaţie sexuală desfăşurate de autorităţile publice şi centrale şi locale de specialitate.”

Amendamentul a condiţionat participarea copiilor la programele şi activităţile respective, de acordul părinţilor.

Domniile lor, deputaţii USR, consideră că acest amendament este rezultatul manipulării iniţiate de ”o serie de parlamentari şi de trusturi media care au denaturat în mod injust raţiunea care a stat la baza prezentei legi.”

Totodată, aceiaşi semnatari consideră că ”s-a adus atingere dreptului constituţional la învăţătură al elevilor prin faptul că o mare parte dintre aceştia nu vor mai putea beneficia de informări corecte şi avizate din partea autorităţilor şi instituţiilor publice cu privire la Educaţia pentru sănătate” şi că ”este esenţială informarea corectă şi completă a părinţilor, însă ar fi excesiv ca de acordul părinţilor să depindă accesul la educaţie al copilului.”

În preambulul ”adresei” este definit scopul în materie al USR. Acesta este ”unic” şi e reprezentat de  ”formarea tinerelor generaţii prin raportare la valorile şi principiile care ar trebui să caracterizeze o societate democratică.”

Şi ca să fie clar, ”proiecţia cetăţeanului autonom (sublinierea îmi aparţine) şi responsabil de mâine va exista în măsura în care vom acţiona astăzi în vederea asigurării accesului neîngrădit la o educaţie de calitate al fiecărui copil.”

Treaba cu ”cetăţeanul autonom” m-a făcut praf…

Ca urmare, în viziunea USR, libertatea nu mai este un drept prin naştere. Este înlocuită, surpriză, de autonomie. Cum adică, cetăţean autonom ?!

Această schimbare de paradigmă cred că este principalul lucru care rezultă din exprimarea ”adresei”.

E de reflectat asupra diferenţei, pentru că eu nu cred în ruptul capului, că formularea e întâmplătoare, că-i o greşeală. Nu ! Este de fapt, miezul ideologic al formaţiunii respective.

După ce am descoperit că cetăţeanul liber este înlocuit de cetăţeanul autonom, nu mai e atât de surprinzător că deputaţii USR doresc ca familia să fie lipsită de cuvântul ei firesc, natural, în educaţia copilului ei.

Ei, treaba asta m-a dat şi ea pe spate.

Surpriza a fost mare pentru că am recunoscut în cererile din ”adresă”, ideile Alexandrei Kollontay, ideolog de frunte al bolşevismului, dar mai ales militantă din perspectivă ideologică, pentru drepturile femeilor.

Alexandra Kollontay a fost, incontestabil o personalitate a revoluţiei bolşevice, în ciuda parcursului politic sinuos. Ea a rămas în istorie ca promotoarea amorului liber şi prin ideea că familia este o ”reminiscenţă” burgheză care trebuie abandonată în societatea comunistă.

Mai mult, în opinia sa de comisar, teoretizată în numeroase scrieri cu caracter ideologic, copiii aparţin poporului muncitor şi nu familiei din care provin. Oribil !

Cu toate că e aşa, iar noi am crezut că am scăpat de comunism care şi-a epuizat ”resursele”, iată că, în mod evident, ne-am înşelat. Comunismul are încă resurse umane nebănuite. Îngrozitor !

Teoria ”ferestrei lui Overton” este cea care ne pune în gardă.  Teoria asta ne arată că o idee care este unanim văzută ca o prostie, niciodată aplicabilă pentru că e dezavuată de toţi pe logică şi fapte, poate deveni lege, parcurgând şase paşi. Unul dintre exemplele date pentru o astfel de idee, este legiferarea permisivă a canibalismului. O tâmpenie, nu ?! Doar la prima vedere…

Cei şase paşi sunt : imposibil, radical, acceptabil, rational, popular şi finally, legal.

Uitaţi-vă în jur cu atenţie şi veţi observa ferestrele astea deschise. Larg !

Mie mi-e dor de părinţi.