Lui Netanyahu i-au trebuit vreo douăsprezece ore ca să metabolizeze vestea victoriei lui Joe Biden şi să se asigure că dinspre echipa Preşedintelui ales nu apare nici un semnal că viitoarea echipă de la Casa Albă ar dori să întoarcă lucrurile, aşa cum le-a croit Bibi însuşi exploatând megalomania lui Trump.
Premierul Israelului are motive să se teamă că preşedinţia lui Biden va fi, cel puţin pentru Orientul Mijlociu, un mandat Obama III. Vechea, cunoscuta aserţiune a lui Joseph Robinette Biden – „Sunt un sionist. Nu trebuie să fii evreu, ca să fii sionist” – nu e de natură să-l liniştească pe Bibi. Nici faptul că viitorul ocupant al Biroului Oval s-a mândrit, pe bună dreptate, că i-a cunoscut personal pe toţi prim miniştrii israelieni începând cu Golda Meir.
E de aşteptat ca noul preşedinte american să continue normalizarea relaţiilor Ierusalimului cu ţările arabe şi să grăbească semnarea tratatelor de pace. Dar va relua şi mediarea dialogului palestiniano-israelian, cum de altfel a promis în campanie. Mai mult, va continua să susţină soluţia a două state, pe care Trump a abandonat-o din clipa când a declarat Ierusalimul capitală unică şi indivizibilă a Israelului.
Dar cea mai delicată problemă în relaţia cu actuala conducere a Israelului şi cu statele arabe va fi angajamentul lui Biden de a se se implica din nou în Acordul nuclear cu Iranul – opera lui Obama (singurul demers pentru care cred că şi-a meritat Nobelul pentru pace primit în avans).
Şi la Ramallah, în Cisiordania, a fost nevoie de ore bune ca Mahmud Abbas, şeful Autorităţii Palestiniene. să metabolizeze victoria echipei Biden-Harris. Fără să debordeze de optimism, a înţeles esenţialui: mai rău decât cu Trump la Casa Albă nu poate să fie.