COMENTARIU Lelia Munteanu: O picătură de ploaie în streaşina lumii

Ce-ai putea să-i mai dăruieşti unui om care a plecat fără să-l cunoşti, dar care ţi-a lăsat moştenire o parte din el, ceva la fel de preţios ca o rugăciune primită. Această poveste:

… Peste grădinile decadente ale Orientului Mijlociu s-a aşternut cenuşa, de parcă mânia lui Dumnezeu ar fi erupt ca un vulcan. Nu mai are cine să vestească ploaia – păunilor le-au îngheţat ţipetele în gâtlej.

Nu ştiu ce-a răspuns Sfântul Antonie cel Mare la tulburătoarea întrebare „Ce strigă păsările?” şi nici dacă în pustiul Sinaiului ar fi putut învăţa trilulimbi.

Șeful Spitalului Sf. Spiridon neagă legătura dintre decesele a 3 angajați și activitatea din spital

Polonia trimite mai mulți soldați pe flancul estic al NATO

Regele Solomon însă cunoştea graiul păsărilor. Un ceaslov fabulos, Qisas Al-Anbiya (Istoriile Profeţilor), vorbeşte despre asta.

Trebuie să-l credem pe fiul regelui David când traduce: fiecare pasăre ciripeşte un cuvânt de înţelepciune. Păunul repetă sentenţios „Cum judeci aşa vei fi judecat”,  turturica pisălogeşte aceeaşi idee „Multe lucruri care nu ar fi trebui făcute s-au făcut şi cele care ar fi trebuit făcute au rămas nefăcute”, bufniţa ne dăscăleşte „Cine tace câştigă”, pupăza o ţine pe-a ei „Cel care n-are milă nu va găsi milă”.

Mult mai greu de priceput e graiul oamenilor.

Ce e omul? „O picătură de ploaie în streaşina lumii”, zice Sfântul Ioan Gură de Aur.