Nahum Barnea, venerabilul editorialist de la Yedioth Ahronoth, devăluie un epidod relatat lui de Ariel Sharon (premier al Israelului la începutul secolului XXI, martie 2001 – aprilie 2006). Textul e intitulat “Spune, eşti pe fix sau pe mobil?”.
Vara lui 1997. Criză de guvern. Premier: Netanyahu. (Era după semnarea Protocolului de la Hebron cu Yasser Arafat. Sharon ocupa fotoliul de ministru al Energiei şi Apei).
“Netanyahu aplica tuturor miniştrilor supăraţi acelaşi tratament: îi bombarda cu telefoane. Convorbiri scurte, vioaie, dar fără nici un fel de conţinut. Fiecare telefon năştea speranţe care preveneau explozia, până la următorul telefon”, explică Nahum Barnea.
Într-o dimineaţă, e sunat şi Ariel Sharon:
“Netanyahu: Arik, vreu să mă sfătuiesc cu tine.
Sharon: Vă stau la dispoziţie, domnule prim ministru.
Netanyahu: Eşti pe fix sau pe mobil?
Sharon: Pe mobil.
Netanyahu: Nu e bine. Când o să fii pe fix?
Sharon: În două ore.
Netanyahu: Te prind eu în două ore.
După patru ore, Netanyahu îl sună pe Sharon.
Netanyahu: Arik, acum putem vorbi.
Sharon: Te rog.
Netanyahu: Eşti pe fix sau pe mobil?
Sharon: Pe fix.
Netanyahu: Da, dar acum eu sunt pe mobil.
Sharon: Hm.
Netanyahu: Bine, hai să vorbim mai târziu, când o să fiu şi eu pe fix.
Sharon: O să mă caute secretara ta?
Netanyahu: Categoric!
Mai trec vreo două ore. Netanyahu îl sună pe Sharon.
Netanyahu: Arik? Bună. Ce mai faci?
Sharon: Nimic nou.
Netanyahu: Eşti pe fix sau pe mobil?
Sharon: Pe fix.
Netanyahu: Şi eu. Foarte bine. Uite ce e, m-am gândit că ar fi cazul să vorbim. Ceea ce am să-ţi spun eu nu se poate spune la telefon…”.