Jonathan Franzen, născut în 1959, este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori americani, deşi n-a publicat foarte mult. A studiat limba şi literatura germană la Swarthmore College şi pe urmă la Freie Universität din Berlin, ca bursier Fulbright. A lucrat în laboratorul de seismologie din cadrul Departamentului de Fizica Pămîntului şi Ştiinţe Planetare de la Harvard. Este autorul a cinci romane – Al 27-lea oraş, Strong Motion, Corecţii, distins cu National Book Award şi cu James Tait Black Memorial Prize, Libertate şi Puritate. A mai publicat şi câteva volume de eseuri, How to Be Alone, Farther Away, Sfârşitul sfârşitului lumii, Ce-ar fi să nu ne mai prefacem? Să recunoaştem că nu putem opri catastrofa climatică.
Pe aceasta din urmă o semnalăm astăzi.
„Dacă îţi pasă de planetă şi de oamenii şi animalele care trăiesc pe ea – scrie Jonathan Franzen -, există două moduri în care poţi judeca problema: să speri în continuare că de fapt catastrofa poate fi împiedicată şi să te simţi din ce în ce mai frustrat sau mai înfuriat de pasivitatea oamenilor; sau să accepţi că dezastrul e inevitabil şi să începi să te gândeşti la ce mai poţi spera. Dacă speranţa voastră pentru viitor depinde de un scenariu nebunesc de optimist, ce-o să faceţi peste zece ani, cînd scenariul o să devină nefuncţional chiar şi în plan teoretic? O să renunţaţi cu totul la planetă? Eu aş recomanda, apelând la limbajul analiştilor financiari, un portofoliu mai echilibrat de speranţe, unele dintre ele pe termen mai lung, iar altele pe termen mai scurt. E foarte bine să lupţi împotriva limitărilor naturii umane, sperând să diminuezi răul extrem din viitor, dar e la fel de important să lupţi la o scară mai redusă, să porţi mai multe bătălii locale, în care ai speranţe mai realiste de victorie.”
Pe lângă eseu, cărticica mai conţine un interviu acordat de autor ziaristului şi scriitorului german Wieland Freund, pentru „Literarische Welt”.
Jonathan Franzen – „Ce-ar fi să nu ne mai prefacem? Să recunoaştem că nu putem opri catastrofa climatică”. Cu un interviu de Wieland Freund. Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu şi Radu Pavel Gheo. Editura Polirom, colecţia Eseu. 70 pag.