Un număr mai vechi (3-2005) al excelentei reviste „Antichităţi România” reproduce un articol din 1899 publicat în „Gazeta Săteanului”. Nemaivorbind de farmecul limbii, dacă sătenii noştri citeau asta la 1899, înseamnă că am trăit degeaba 122 de ani:
„Dupe tramvaiul fără cai, dupe triciclul cu motor, trăsura fără cai ‘şi făcu apariţiunea şi în Bucureşci.
Doctorul Toma Tomescu e cel d’întăi român ce ‘şi a adus asemenea automobil, cu care ‘şi face preumblările la şosea şi ‘şi vizitează clientela, spre marea ciudă a birjarilor.
Forma Dog-carului seu nu e aşa de graţioasă pentru Bucureşci; a’şi fi preferit forma
Doctorul, cu automobilul seu, a scăpat de grija şi cheltuiala hrănirei, întreţinerei, potcovirei cailor, pe cari nu’i va mai vedea spetindu-se şi rupându-şi picioarele când alunecă pe stradă.
Dar dacă i-a dispărut teama d’a’i
De alt-fel automobilul e o economică trăsură pe unde drumurile sunt bune şi pe timp de vară. Ai toate plăcerile mersului în plin aer şi cu iuţeala cât de mare ca şi înceată.
Trăsurile fără cai puse în comerciu pân’acum sunt mişcate de motoare cu esenţe minerale. Gravura din’această pagină represintă un asemenea dog-car. Motorul are o putere de 6 cai, coprinzând doue cilindre care funcţionează prin aprindere prin incandeşcenţă şi eşire prin o cutie specială care mai împuţinează sgomotul şi mirosul. Conductorul stă la dreapta şi are la îndemână frâna şi cârma. Toată trăsura nu cântăreşce mai mult de 500 kilo.
În curând vom vedea asemenea automobile mişcându-se prin ajutorul electricităţei”.