„N-aveam antrenor niciodată. Eram singur. Din când în când, mai venea câte o soţie, când nu eram divorţat. Se uita şi ea şi îmi ţinea pumnii între toţi ăia, 15.000 sau 20.000, câţi erau. La meciul cu Arthur Ashe (n.r. – finala US Open 1972), le arătam ce trebuia să le arăt. Mă făceau să fiu şi mai rău pe teren când aveam un public ostil. Mă concentram şi publicul mă înverşuna şi mai mult, să fiu şi mai al dracului. Cam nimeni nu avea antrenori atunci, nici manager, nutriţionist, maseur. Eu mâncam ce mâncau toţi. O friptură, fructe, banană”, a declarat Năstase, la Marius Tucă Show.
Năstase a vorbit şi despre numeroasele conflicte avute cu arbitrii de-a lungul carierei. Fostul tenismen spune că de multe ori se întâmpla să fie aleşi amatori din tribune, care judecau greşit anumite momente din joc.
„Acum, ei au manager, preparator fizic, au arbitri care merg cu ei în toate turneele. Aici e foarte bine, pentru că ai încredere, dacă îl vezi în fiecare săptămână. La noi, la finala Boston Masters, au boicotat arbitrii turneele, au luat din tribună spectatori şi i-au pus la linie. Ce poţi să-i ceri ăluia? Acum, arbitrii merg ca la fotbal, dintr-o ţară în alta. Câţi arbitri n-am vrut să bat eu?! Acum e bine. În capul meu, credeam că greşeşte arbitrul, că nu era profesionist. Nu venea pregătit. Şi ăia din scaun erau tot amatori. Acum, sunt toţi străini şi sunt profesionişti, sunt plătiţi ca la fotbal”, a mai spus Năstase.