,,Din păcate o mare provocare vine de la preşedinte. Trump este un tip care are o mentalitate de buncăr. (…) Stă în bârlog şi dă edicte care nu au legătură cu ce se întâmplă. (…) De ce sunt date jos statui de conducători care până acum câţiva ani erau admiraţi ca fondatori ai Amercii? (…) Este prea multă presiune emotivă în tineret, nu numai în cel negru. (…) Din păcate nu sunt super încântat cu Biden, dar îi este superior lui Trump. Nu votez cu republicanii, doar cu democraţii.”
,,Vreau să văd, nu că se desfiinţează poliţia, ci că la Academia Poliţienească vor face nişte cursuri despre cum să aresteze, aşa încât să scadă mortalitatea. Aşa e civilizat. Nu înţeleg de ce Suedia sau Anglia pot aresta fără omor, iar noi nu. (…) E prea multă tradiţie “fericit pe trăgaci”. Ea trebuie aplanată, iar astfel şi crimele vor scădea .”
,,Îmi pare bine că aduci aminte de Adam Popescu (n.r.- fiul lui Petru Popescu). E adesea reporter de prima pagină la NY Times. El se duce în toate zonele de fierbere ale planetei. Este singurul meu fiu. (…) Am doi copii care şi-au desfăcut aripile şi zboară în direcţia lor. Mi-e frică pentru ei şi pentru nevasta mea, ea are o mică condiţie astmatică şi poate să facă COVID într-o formă mai periculoasă. Pericolul există peste tot. Populaţia umblă acum fără mască la îndemnul lui Trump.
M.Tucă: Vorbeai despre Adam şi spuneai că este în prima linie la New York Times. Am citit despre tot ceea ce s-a întâmplat la New York Times, despre incidentele de acolo.
P. Popescu: Motivul nu a fost că era republican, sensul articolului era că în media există o atitudine nefavorabilă împotriva republicanilor. (…) La Hollywood, în filme, se fac glume împotriva republicanilor, niciodată împotriva democraţilor.”
P. Popescu: Un buchet de trandafiri de la mine din grădina, ce vedeţi este biroul meu. Dacă îmi trimiteţi înregistrările, într-un viitor apropiat, le traduc eu pentru interviuri. Am lucrat la un român nou ce a fost citit în industrie şi cred că va avea un succes izbitor. Am scris acest român în 2 felii, primele 125 de pagini acum 25 de ani şi restul de 125 anul acesta. E o continuare firească, am refăcut linia epică, e un fel de thriler. Evit între 2 titluri.
M. Tucă: Nu poţi să ne spui cele 2 titluri?
P. Popescu: Titlul de lucru este Paraşutistul şi celelalt Bucuria la necazul altuia. Nu vreau să vorbesc mult despre român pentru că nu vreau să îl deochi.
M. Tucă: În libraririile din România cred că se mai găsesc cărţile tale
P. Popescu: Eu am început să scriu în 1976. Supleantul a fost scris acum 7 ani./
M.Tucă: Eşti în America, în Los Angeles, ti-a fost teamă de casă ta, de intimitatea ta şi a familiei
P. Popescu: Mi-a fost şi îmi este frică. Au murit până acum 121 de mii de american, este o cifra îngrozitoare. Avem 2,3 milioane de americani infectaţi. Chiar şi medici sunt bolnavi, am un prieten medic care a fost 1 luna de zile bolnav de coronavirus. Eu am avut un frate geamăn care a murit de polio-verebral şi s-a prăpădit în 2 săptămâni în 1959. S-a zis că este o banală gripă. În România a fost în 1957 o epidemie de poliomielita.
M. Tucă: De unde a luat fratele tău?
P. Popescu: Nu se purtau măşti, nu s-a numit boală pe numele ei decât până aproape când s-a stins. Cei care aveau poliomielita bulbară, a creierului mic, mureau în câteva săptămâni. În clasa noastră fratele meu a fost singuirul caz. În liceul Spiru Haret au fost 5 cazuri. Nu s-a făcut anchetă. Eu am fost pus în carantină dar asta a fost judecată umanistică a familiei nostre, nu se ştia nimic altfel. Am aveam vârstă de 13 ani şi eram suficient de conştient că sunt în faţă bolii.
Conversaţia între mine şi părinţi legat de moarte fratelui meu erau dureroasă. Lumea în România se informa prin Europa Liberă şi Vocea Americii. După ce epidemia a planat Europa Liberă a vorbit desprea ea fără a da cifre.
M. Tucă: Vreau să îmi faci o descriere generală a ceea ce se întâmplă în America
P. Popescu: Suntem în tranşeele unui război politic la fel de mult cum suntem în tranşeele unei pandemii. Avem un adevărat război civil fără morţi [prea mulţi. Atitudinea lui Trump, aşa cum neagă epidemia, neagă şi dorinţa Americii de a se înnoi pe dinăuntru. Marile inegalităţi economice au fost recunoscute greu şi târziu. 1% din toată populaţia are acces sau posedă 5% din bunurile populaţiei. Oamenii au acces la un punct de vedere care este cu totul nou. Nu putem să trăim în pace într-o ţară în care în fiecare an 1.000 de tineri negri sunt omorâţi în stradă de poliţie.
Nu vrem să mai moară tineri nevinovaţi. George Floyd nu merită să moară fără judecată. 11% din populaţia Americii sunt africani-americani. Este foarte adesea bănuită de intenţii criminale. Pe stradă mea nu avem nicio familie de culoare.
M. Tucă: Am văzut şi vedete care cer desfiinţarea poliţiei
P. Popescu: Eu că scriitor am fost intdeauna prezent în geografia Americii, eu scriu despre viaţă reală. Îmi pare bine că aduci aminte de Adam Popescu. El se duce în toate zonele de fierbere ale planetei. Este singurul meu fiu. Am doi copii care şi-au desfăcut aripile şi zboară în direcţia lor. Mi-e frică pentru ei şi pentru nevasta mea, ea are o mică condiţie astmatică şi poate să facă COVID într-o formă mai periculoasă. Pericolul exisita peste tot. Populaţia umblă acum fără masca la îndemnul lui Trump.
P. Popescu: Contradicţiile vin de la vârf. Preşedintele i-a multe decizii care nu ne sunt favorabile şi le schimbă de la zi la zi.
Legat de statui
P. Popescu: Din păcate o mare provocare vine de la preşedinte. Trump este un tip care are o mentalitate de buncăr. De ce sunt date jos statui de conducători care până acum câţiva ani erau admiraţi? Este prea multă presiune emotivă în tineret, nu numai în cel negru. Din păcate nu sunt super încântat cu Biden dar îi este superior lui Trump. Nu votez cu republicanii. Vreau să văd că se desfiinţează poliţia şi să li se facă la academai de poliţie un curs despre cum să aresteze.
M. Tucă: Ce legătură are reînnoirea cu lupta de clasa?
P. Popescu: Nu te contrazic. Are şanse pentru că este un preşedinte care se realege. Poll-urile politice sunt destul de favorabile lui Trump. Pe ce facem pariu? Că să ştiu ce risc
M. Tucă: Pe editarea unei cărţi. Vorbeai despre Adam şi spuneai că este în prima linie la New York Times. Am citit despre tot ceea ce s-a întâmplat la New York Times, cum vezi tu asta?
P. Popescu: Motivul nu a fost că era republicat, sensul articolului era că în media există o atitudine nefavorabilă împotriva republicanilor. La Hollywood, în filme, se fac glume împotriva republicanilor.
M. Tucă: Tu ţi-ai fi dat acordul pentru acel articol?
P. Popescu: Da.
P. Popescu: Există un fenomen numit rasism invers.
M. Tucă: Nu se poate rescrie istoria.
M. Tucă: Cum vezi lumea în următorii 5-10 ani?
P. Popescu: Timp de 5 ani se va practică o corectitudine apăsătoare. Această stare de spirit va avea viaţă ei normală, în 5 ani se va face o reîntoarcere la repreluarea trecutului. În clipă de faţă corectitudinea este la ordinea zilei.