Cercetare: românii sunt pe contrasens cu Coaliţia de guvernare. Peste 70% din români nu sunt interesaţi de SIIJ, peste 20% se pronunţă împotriva desfiinţării SIIJ şi doar 8% vor să nu mai existe Secţia Specială

O cercetare realizată cu privire la percepţia românilor cu privire la tema cea mai spinoasă prezentă în discuţiile coaliţiei – desfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ) – arată că interesul publicului este departe de cel al liderilor puterii. Aşa se face că la întrebarea „sunteţi de acord cu desfiinţarea SIIJ” peste 70% nu ştiu/nu răspund, arătând că sunt mai degrabă dezinteresaţi, peste 20% dintre respondenţi se pronunţă „contra” desfiinţării Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie şi doar 8% ar fi de acord cu desfiinţarea Secţiei Speciale.

Rezultatele cercetării nu au fost date publicităţii iar acestea vin în momentul în care negocierile în coaliţia de guvernământ sub blocate din cauza disputei USR PLUS – UDMR pe modalitatea de desfiinţare a SIIJ.

În ultima şedinţă a coaliţiei, ministrul Justiţiei, Stelian Ion a propus ca dosarele de corupţie privindu-i pe magistraţi să treacă la DNA, dar, ca să fie înlăturat riscul unor posibile presiuni asupra magistraţilor, Ion a susţinut ca aceştia să poată fi anchetaţi, la cerere, de alţi procurori din alte unităţi de parchet învecinate. Liderul grupului parlamentar UDMR din Camera Deputaţilor, Csoma Botond, a spus că varianta lui Stelian Ion nu prezintă „garanţii reale” pentru independenţa judecătorilor, şi a declarat pentru RFI că Stelian Ion „bazaconii de grădiniţă”.

În acest moment, negocierile în coaliţia de la putere pe modul de desfiinţare a SIIJ sunt blocate, proiectul de lege este blocat în Senat, USR PLUS dorind ca dosarele pe magistraţi şi competenţa de anchetare a acestora să se întoarcă la DNA, în timp ce UDMR susţine ca acestea să rămână la Parchetul General.

În economia votului parlamentar, pe proiectul de lege propus de Guvern pentru desfiinţarea SIIJ, UDMR are voturile decisive atât în Comisia Juridică a Senatului cât şi în plenul Camerei Superioare a Parlamentului.

CSM a dat aviz negativ pe proiectul de lege de desfiinţare a SIIJ iniţiat de ministrul Stelian Ion iar judecătorul CCR, Daniel Morar, a declarat în emisiunea OFF/On the Record, pe Aleph News că o „competenţă de a cerceta magistraţii poate fi oriunde” iar SIIJ a fost declarată în nenumărate rânduri de către CCR constituţională.

„Competenţa de a cerceta magistraţii poate să fie oriunde. Constituţia nu dă indicii precise aici. Competenţa a fost la Parchetul General într-o vreme, după aceea a venit la DNA, acum s-a dus la SIIJ. La DNA a fost întotdeauna competenţa de a cerceta faptele de corupţie. Prin urmare, alte fapte ale magistraţilor au fost anchetate de Parchetul General, de DIICOT sau de Parchetele Curţilor de Apel pentru judecătorii şi procurorii de la judecătorie şi tribunal. Nu e competenţă dată de Constituţie. Prin urmare, Legiuitorul are dreptul să stabilească în funcţie de politica lui penală la un moment dat, cu această competenţă. (...) Şi CCR mai spune un lucru acolo, pentru că în criticile de neconstituţionalitate şi am văzut şi în criticile pe care le-au făcut instanţele de sesizare a CJUE – era că pierde DNA din competenţă. Şi Curtea spune un lucru: atât timp cât DNA nu este o structură constituţională, cu o competenţă pre-stabilită, nu e o problemă că pierde competenţa. Competenţele se mută dintr-o parte în alta. Nu dispare competenţa, se mută dintr-o parte sau alta. Din punct de vedere constituţional nu este absolut nicio problemă că există SIIJ. Legiuitorul poate să legifereze, poate să construiască aceste instituţii în funcţie de situaţia de moment. Pentru că dacă parchetele obişnuite, Parchetul General este singurul cu existenţă constituţională”, a declarat Daniel Morar la Aleph News.

Mai multe rapoarte internaţionale şi oficiali ai ambasadelor prezente pe teritoriul României au criticat existenţa SIIJ. Pe lângă Comisia de la Veneţia, un raport al Departamentului de Stat atrage atenţia că SIIJ „pare să acţioneze doar în cazuri motivate politic” iar aceasta continuă să funcţioneze.

Potrivit unui raport al CSM, atunci când competenţa de cercetare a magistraţilor a existat la DNA, în perioada 2014 – 2018, procurorii DNA au deschis 2602 de dosare penale pe 2807 magistraţi şi au obţinut 5935 de măsuri de supraveghere pe judecători. Raportul CSM arată că în 4 ani şi 7 luni, Serviciul de Combatere a Corupţiei din Justiţie din DNA, înfiinţat prin ordin de către fostul procuror şef DNA, Laura Codruţa Koveşi, a avut în lucru 1459 de dosare penale pe 845 de procurori şi 1443 de dosare penale au fost deschise pe 1962 de judecători, în dosarele DNA fiind vizaţi printre alţii şi membri CSM, judecători ai ÎCCJ, CCR şi de la toate Curţile de Apel din România.

Raportul de 304 pagini aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii pe investigarea magistraţilor de către DNA a arătat multe deficienţe în activitatea procurorilor, printre ele numărându-se: soluţiile de netrimitere în judecată au fost soluţionate după perioade mari de timp de la data înregistrării sesizării la DNA fără a identificate cauze obiective care să justifice întârzierile, ofiţerii de poliţie judiciară au făcut activităţi fără ca procurorii de caz să dispună delegarea acestora, s-a constatat „existenţa unor ordonanţe de delegare în alb”, fără menţionarea activităţilor concrete delegate organelor de urmărire penală, au fost găsite motivări contradictorii temeiului legal al soluţiei de clasare, s-a constatat existenţa unei practici neunitare privind comunicarea soluţiilor de clasare a magistraţilor vizaţi, au fost evidenţiate situaţii de solicitare de la instanţele de judecată a dosarelor civile/penale care se aflau pe rolul instanţelor de judecată, nerespectarea condiţiilor legale de solicitare a emiterii mandatelor de supraveghere tehnică, nerespectarea condiţiilor legale privind autorizarea provizorie de către procuror a unor măsuri de supraveghere tehnică, s-au găsit situaţii în care un magistrat a fost supravegheat în baza a două măsuri de supraveghere tehnică a căror durată curgea în paralel vizând aceleaşi acuzaţii, pentru aceleaşi fapte, un magistrat a fost supravegheat consecutiv pe o durată totală ce depăşeşte perioada prevăzută de art. 144 alin 3 din CPP, în unele cazuri s-a constatat inexistenţa ordonanţelor de începere a urmăririi penale in rem, în alte cazuri procurorul a substituit instanţele de judecată în aprecierea incidenţei dispoziţiilor art. 19 din OUG 43/2002, au existat situaţii în care exploatarea informaţiilor obţinute ca urmare a punerii în executare a autorizaţiilor de interceptare s-a realizat după o perioadă semnificativă de timp (5 ani), au existat solicitări de preluare a unei cauze penale de către DNA Structura Centrală, în raport de modul de soluţionare de către judecător a unor cereri de prelungire a mandatelor de supraveghere tehnică vizând alţi magistraţi, fapt ce poate constitui un factor de presiune asupra judecătorului vizat.