COMENTARIU Lelia Munteanu: Şeful ZAKA, îngerul care ţinea în cuşca minţii sale un demon

Ieri, Yehuda Meshi-Zahav (61 de ani) şi-a pus ştreangul de gât, lăsând o scrisoare în care se declară complet nevinovat. N-a reuşit să moară, dar sunt puţine şanse să scape cu viaţă. Şi, dacă scapă, ar putea rămâne legumă. 

 

Omul acesta a fondat celebra ZAKA (abrevierea pentru “Zihuy Korbanot Ason”) admirabila echipă de voluntari care se ocupă de identificarea şi reconstituirea victimelor dezastrelor. În martie, ar fi trebuit să fie unul dintre laureaţii Premiilor Israel (o distincţie foarte înaltă, acordată celor care promovează excelenţa în domeniul lor de activitate). Omul acesta era o legendă. Şi, dintr-o, în urmă cu nici două luni, l-au îngropat acuzaţii de pedofilie, abuz, viol, unele vechi de patru decenii. Dr. Jekyll s-a transformat definitiv în Mr. Hyde. A negat de la bun început toate acuzaţiile; din păcate, neconvingător. 

 

Poimâine urma, probabil, să fie arestat. Aseară, televiziunile au transmis un reportaj-anchetă cu zeci de mărturii care susţin acuzaţiile. Cei care au vorbit sunt, în marea lor majoritate, femei şi bărbaţi, astăzi atei, născuţi în comunităţile habotnice şi au fost abuzaţi în copilărie sau adolescenţă. 

 

Se pare că poliţia cunoaştea de foarte multă vreme situaţia, dar a preferat să-l ţină aproape şi în libertate pe şeful ZAKA. Yehuda Meshi-Zahav era un fel de punte cu lumea foarte închisă a ultraortodocşilor. Era unul dintre ei, dar nu o dată a avut curajul să-i critice, iar acum, în vremea covidului, a îndrăznit să le spună adevărul în faţă: lipsa lor de respect pentru respectarea regulilor sanitare punea în pericol întreaga naţiune. 

 

Dar nici ultraortodocşii nu erau străini de partea întunecată a lui Meshi-Zahav. Numai că ei îşi spală totdeauna rufele murdare în familie, nu apelează niciodată la poliţie sau la justiţie, chiar când e vorba de crimă sau viol. 

Am scris de multe ori despre eroismul acestui om şi al echipei sale. Pentru ceea ce i se impută, n-are nici o scuză. Nu pot să nu mă gândesc însă la el ca la un înger care ţinea în cuşca minţii sale un demon.