COMENTARIU Lelia Munteanu: Yom Kippur

În Sighet, pe vremea tinereţii lui Elie Wiesel, nu existau cabalişti cu atestat. Habar n-am cum a fost înainte, dar pot depune mărturie că nici până astăzi n-a apărut vreunul.

 

Şi, totuşi, Wiesel şi-a găsit atunci maestrul în persoana unui sărăntoc, a unui amărât – Moshe Paracliserul.

“- Omul se înalţă spre Dumnezeu prin întrebările pe care i le pune, îi plăcea să repete. Iată adevăratul dialog: omul întreabă şi Dumnezeu răspunde. Însă noi nu înţelegem răspunsurile. Pentru că vin din adâncul sufletului şi acolo rămân până la moarte. Adevăratele răspunsuri, Eliezer, nu le vei găsi decât în tine.

– Tu de ce te rogi, Moshe? l-am întrebat.

– Eu mă rog la Dumnezeul care este în mine să-mi dea forţa şi puterea de a-i pune adevăratele întrebări”.

De Yom Kippur, în Sighet, tăiai liniştea cu drujba, dacă nu te-ai fi gândit că poţi hăcui vreuna dintre acele fantome care se plimbau tacticoase printre noi şi pe care doar noi, copiii, le vedeam.

 

Astăzi e Yom Kippur şi sunt atât de departe de Sighet, încât nici o fantomă nu se mai încumetă până la mine (i-ar lua o viaţă), nici măcar fantoma lui Moshe Paracliserul pe care mă jur că am zărit-o, în celălalt secol, înconjurată de literele Torei fâlfâind ca aripile neliniştite ale unui stol de vrăbii.