COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Libertate de post…

Libertatea este primul dar al lui Dumnezeu făcut omului în mod natural odată cu viaţa.

Cu toţii ne naştem liberi şi doar felul în care ne croim drumul face ca acest dar să-şi păstreze Dumnezeirea, indiferent cum l-am numi pe Tatăl Ceresc.

Multe milioane de oameni au luptat şi au murit în numele libertăţii pentru că acest drept natural de a fi liber a fost considerat sfânt.

„Datorită SUA francezii nu vorbesc germană acum”. Reacție de la Casa Albă după ce un politician francez a cerut ca SUA să returneze Statuia Libertății Franței

„Să construim punți, nu ziduri” – mesajul lui Ciolacu de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni

Cu 32 de ani în urmă, aici, la noi, se scanda cu un entuziasm copleşitor „Libertate te iubim, ori învingem ori murim !”.

Oraşele României erau inundate de un val imens de dor de libertate şi de hotărârea de a o redobândi.

Am reuşit şi ne-am închipuit că nu o vom mai pierde niciodată.

Pentru că tot o câştigasem, cu sânge chiar, ne-am închipuit că putem face ce vrem cu ea.

Rar ne mai gândeam la ea şi atunci doar ca să ne justificăm tâmpeniile.

În numele aşa zisei libertăţi am batjocorit şi ridiculizat profeţii a două mari religii mondiale, pe Isus Cristos şi pe Mahomed.

Proastă inspiraţie.

Blasfemii izvorâte din minţi stupide, rătăcite în căutarea senzaţionalului cu orice preţ.

E un curent în lume care arată că omenirea nu mai înţelege sfinţenia libertăţii, idei şi acţiuni periculoase dându-i un sens haotic şi un chip hidos.

Părinţii nu mai sunt mama şi tata, ci doar nişte trecători identificaţi numeric.

Identitatea de gen, compromisă prin stăruinţe absurde, o ruşine.

Sexualitatea, incertă, ambiguă.

Educaţia, primară şi cea formală, un pericol.

Justiţia, o iluzie.

Drepturile omului, un moft.

Constituţia, o broşură.

Cetăţeanul, subiect al cenzurii permanente, al controlului sistematic, însingurat, străin de sine dar şi de conştiinţa socială, aglutinat într-o masă amorfă.

Aşa arată lipsa de libertate.

Libertatea şi Puterea se exclud reciproc.

Numai că, acum, Puterea tinde să devină absolută.

Puterea, şi numai ea, ştie ce e mai bine pentru noi.

Libertatea e în continuare sfântă.

Pentru cine ştie să i se închine…